Când nostalgia era o afecțiune: Scurt istoric
Persoanele care tind să își amintească cu drag de “vremurile mai bune” sau de jocurile din copilărie se pot bucura că nu trăim încă în anii 1600, când aceste sentimente se tratau cu lipitori, teroare, batjocură, unii “bolnavi” fiind chiar îngropați de vii.
Toate aceste metode și multe altele erau considerate remedii terapeutice pentru nostalgie începând din secolul XVII până în secolul XIX, atunci când aceasta era considerată o afecțiune psihopatologică.
Conform articolului de cercetare realizat de Filiberto Fuentenebro de Diego și Carmen Valiente, intitulat “Nostalgia: a conceptual history” și publicat pe 13 noiembrie 2014 în Jurnalul Sage, termenul de nostalgie a fost propus pentru prima dată în anul 1688 de către Johannes Hofer, aceasta fiind caracterizată ca o stare de “durere morală” asociată cu separarea forțată de familie și mediu social.
Câteva dintre simptomele prezentate de nostalgie includeau anxietate, gândirea în permanență la casă și familie, tulburări de ritm cardiac, anorexie și insomnie.
Cu toate acestea, chiar dacă unele simptome erau corect asociate cu nostalgia cum ar fi pierderea apetitului sau melancolia, întrucât aceasta era o “maladie” nouă, numeroase alte simptome îi erau asociate, unele care erau cauzate în realitate de probleme mult mai severe.
Dintre simptomele asociate greșit, cele mai evidente erau febra, inflamarea cerebrală, malnutriția și stopul cardiac.
Tratarea nostalgiei și a acestor simptome depindea în mare parte de situație, copiii care prezentau dor de mame fiind îndepărtați treptat de ele, în timp ce soldații primeau foarte puțină simpatie sau chiar deloc, aceștia fiind tratați prin instalarea fricii și terorii, sentimente menite să înlocuiască sau să acopere dorul de casă.
Mergând pe această idee, unii generali instalau frica în trupe prin amenințarea cu îngroparea în pământ persoanelor care prezentau nostalgie, aceste amenințări fiind realizate de câteva ori pentru a consolida și cele spuse.
De la frică și teroare s-a încercat apoi tratarea nostalgiei prin înjosire și batjocură, medicii militari considerând că bărbaţii nostalgici erau mai puțin masculini, că nu prezentau tărie de caracter și că aveau voința slabă.
Când într-un final medicii au ajuns și la tratamente mai corespunzătoare cum ar fi permiterea soldaților de a pleca acasă – abordare care realiza o dispariție instantă a nostalgiei – acest sentiment normal a fost apoi exploatat de ceilalți soldați care mimau nostalgie doar pentru a scăpa de război.
Nostalgia și dificultatea clasificării acesteia
Odată cu trecerea timpului, nostalgia a început să fie clasificată diferit față de secolele precedente, medicii din secolul XIX considerând-o o formă de melancolie sau depresie în timp ce specialiștii secolului XX și-au tot schimbat părerile cu privire la natura ei, mulți asociind-o cu dorul de casă, un mecanism psihosocial prezentat de studenți și imigranți care nu s-au putut adapta noului stil de viață departe de casă.
Într-un articol creat de Constantine Sedikides, Tim Wilschut și mulţi alții, publicat în 2008 și intitulat “Nostalgia: Past, Present, and Future”, călătoria nostalgiei prin secolul XX a fost una destul de agitată, aceasta fiind considerată o tulburare psihiatrică la începutul secolului, fiind apoi considerată o tulburare compulsivă pe la mijlocul acestuia, iar în cele din urmă catalogată ca o variație a depresiei.
La finalul secolului XX însă, medicii și cercetătorii încep să diferențieze nostalgia atât de depresie cât și de dorul de casă, aceasta fiind asociată în final cu idealizarea amintirilor din copilărie și a momentelor fericite.
Nostalgia în prezent
În momentul de față, medicii nu mai tratează nostalgia ca pe o afecțiune, aceasta fiind clasificată corect ca un sentiment, însă fenomenul încă mai produce interes în rândul cercetătorilor, aceștia dorind să afle rolul pe care nostalgia îl poate avea asupra psihicului uman.
În urma studiilor efectuate în ultimii ani, rezultatele obținute au evidenţiat faptul că nostalgia poate avea numeroase efecte benefice.
Unul dintre aceste efecte poate reprezenta amplificarea identităţii de sine, a caracterului și a codului moral prin amintirea momentelor din copilărie care au ajutat la această formare. În același timp, un studiu publicat în iunie 2020 de către dr. Adrew Abeyta și colegii săi a arătat că nostalgia poate ajuta la reducerea impactului psihologic negativ cauzat de singurătate.
Conform studiului, găsirea în trecut a susţinerii și a încrederii în sine ar putea ajuta la ruperea ciclului singurătăţii și la ieșirea din situaţia negativă în care persoana afectată s-ar putea afla.
Chiar dacă nostalgia a avut un început mai haotic, beneficiile descoperite recent dovedesc că nu ar strica să ne mai bucurăm din când în când cu câteva amintri plăcute.
Acest articol este de natura informativa si nu inlocuieste un consult medical specializat.
despre-medicina.ro, proprietarul si colaboratorii sai nu pot fi considerati raspunzatori pentru niciun prejudiciu/pierdere de orice fel.
Referinte:
