O noua teorie despre boala Parkinson
Cu cat cercetatorii analizeaza mai in detaliu natura bolii Parkinson, cu atat mai mult pare a fi o boala extrem de variata, sugerand numeroase subtipuri. O analiza de acest tip, propune ca boala Parkinson sa se imparta in doua categorii, in functie de locul de origine. Acesta poate fi in sistemul nervos central (SNC) sau sistemul nervos periferic (SNP).
Intr-un studiu publicat in Journal of Parkinson’s Disease, un grup de cercetatori din Danemarca au sugerat ca rezultatele obtinute in urma testelor imagistice si de tesut, pot face parte dintr-o anumita teorie. Aceasta teorie imparte boala Parkinson in doua subtipuri: initial-SNC si initial-SNP.
Boala Parkinson distruge in principal celulele care produc dopamina in partea creierului care controleaza miscarea. Aceste leziuni produc simptomele cele mai frecvente ale acestei boli, cum ar fi tremorul, rigiditatea si problemele legate de echilibru.
Boala Parkinson mai poate provoca si alte probleme cum ar fi depresia, constipatia, tulburari de somn si probleme urinare. Tiparul simptomelor si rata de progres poate varia drastic de la o persoana la alta.
Cu toate acestea, o caracteristica distinctiva a bolii Parkinson este acumularea si raspandirea grupurilor de proteina alfa-sinucleina, numite si corpi Lewy. Aceste aglomerari reprezinta de asemenea si semnele distinctive in dementa cu corpi Lewy.
Dezbatere legata de originea bolii Parkinson
Unii cercetatori au sugerat ca alfa-sinucleina toxica in cazul SNP, s-ar produce in stomac si ca s-ar raspandi la creier prin nervul vag.
Conform Dr. Per Borghammer al Departamentul de Medicina Nucleara si PET din cadrul Spitalului Universitar Aarhus, Danemarca, nu toate autopsiile au evidentiat sugestia si interpretarea de mai sus. In unele cazuri, creierul nu contine patologie in zonele importante de acces spre creier, cum ar fi nucleul dorsal al nervului vag, situat la baza trunchiului cerebral.
Dr. Borghammer si colega acestuia, Dr. Nathalie Van Den Berge de la Departamentul de Medicina Clinica a Universitatii Aarhus sunt autorii acestui studiu. Acestia discuta si evalueaza rezultatele testelor imagistice provenite de la persoanele cu boala Parkinson si efectueaza teste atat pe tesut uman cat si pe tesut animal.
Pentru a evidentia diferenta dintre subtipul initial-SNC si subtipul initial-SNP, acestia s-au axat pe un simptom numit tulburare de comportament in somnul REM (RBD).
RBD si cele doua tipuri de boala Parkinson
Persoanele cu RBD pot fi active in timpului somnului REM. Aceasta activitate poate rezulta in comportament violent, care poate rani persoana care prezinta aceasta tulburare, dar si persoanele din apropiere.
RBD afecteaza paroximativ 0,5% dintre adulti. Persoanele in varsta sunt cele mai probabile sa prezinte aceasta tulburare. Cu toate acestea, riscul de a dezvolta aceasta afectiune este mai mare la persoanele cu boala Parkinson si dementa cu corpi Lewy.
Dr. Borghammer si Van Den Berge sunt de parere ca trasatura distinctiva a subtipului initial-SNP este prezenta RBD in stadiul timpuriu sau prodrom al bolii, inainte de aparitia simptomelor legate de miscare.
“Este un component central al acestei ipoteze. Subtipul initial-SNP pare a fi strans asociat cu prezenta RBD in stadiul de inceput al bolii Parkinson, in timp ce subtipul initial-SNC este de cele mai multe ori RBD negativ in aceasta faza.”
Distinctia dintre aceste doua tipuri, care afecteaza timpul in care ar putea sa apara RBD, tine de partea sistemului nervos. Mai exact, care parte prezinta prima semne si leziuni provocate de proteina toxica alfa-sinucleina.
Aceasta noua teorie explica mai multe discrepante existente deja
Din punct de vedere functional, sistemul nervos periferic este impartit intr-un compartiment somatic si unul vegetativ (autonom). Sistemul nervos periferic autonom controleaza functiile corpului care nu necesita atentie directa, cum ar fi digestia, respiratia, dilatarea pupilelor, etc.
Pe langa legatura stransa cu RBD in stadiile timpurii ale bolii, in subtipul initial-SNP, boala produce leziuni la nivelul sistemului nervos periferic autonom, inainte sa afecteze sistemul de dopamina al creierului.
In contrast, in subtipul-SNC, care in general nu prezinta RBD in stadiile initiale, boala produce leziuni la sistemul de dopamina al creierului, apoi afecteaza si sistemul nervos periferic autonom.
In concluzie, autorii sugereaza ca ipoteza lor pare a fi capabila sa explice numeroase discrepante ale bolii Parkinson si poate oferi o noua directie pentru viitoarele cercetari cu privire la originea si progresul acestei boli.
“Este posibil ca aceste tipuri diferite de boala Parkinson sa necesite diferite strategii de tratament.” -Dr. Per Borghammer.
Acest articol este de natura informativa si nu inlocuieste un consult medical specializat.
despre-medicina.ro, proprietarul si colaboratorii sai nu pot fi considerati raspunzatori pentru niciun prejudiciu/pierdere de orice fel.
Surse:
