Tratamente vechi pentru probleme de sanatate noi
Cazurile de infectii nosocomiale sunt in continua crestere, deoarece agentii patogeni devin din ce in ce mai rezistenti la antibioticele disponibile. Un patogen anume reprezinta cauza cea mai frecventa a acestor infectii, cauza cea mai frecventa de deces si cel mai greu de tratat. Acesta se numeste Acinetobacter baumannii.
Kumar Venkitanarayanan, profesor al Colegiului de Agricultura, Sanatate si Resurse Naturale, a publicat un studiu alaturi de echipa sa, in jurnalul Wound Medicine, in care explica metoda abordata de a schimba aceasta situatie.
Acinetobacter baumannii, este inclusa pe lista ESKAPE a celor de la Organizatia Mondiala a Sanatatii. Lista contine o colectie a bacteriilor care devin din ce in ce mai rezistente la antibiotice. Din cauza cresterii rezistentei, sunt necesare cercetari in terapii alternative, iar in unele cazuri, intoarcerea la terapiile vechi pare a da rezultate.
Conform profesorului Venkitanarayanan, infectiile cu A. baumannii sunt greu de tratat deoarece bacteria detine un arsenal de masuri prin care isi poate dobandi rezistenta la antibiotic. Bacteria este capabila sa creeze si un biofilm care protejeaza infectia de antibiotice si astfel, aceasta are timp mai mult sa se raspandeasca, mai ales in mediul spitalicesc.
“A. baumannii este un patogen nosocomial care infecteaza in mod special pacientii cu un sistem imunitar compromis, cum ar fi pacientii foarte tineri, foarte batrani sau pacientii cu arsuri. Aceasta bacterie a mai fost raportata si in ranile suferite de soldati.” – profesor Venkitanarayanan.
Bacteria poate infecta rani si poate duce la infectii persistente de piele si tesut moale. La un moment dat aceasta se raspandeste provocand infectii sistemice greu de tratat sau in unele cazuri chiar imposibil de tratat, cum ar fi pneumonia sau infectii ale tractului urinar.
Seleniul, metaloidul ales pentru eficienta sa antimicrobiana
Echipa de cercetatori nu a ales sa dezvolte un antibiotic nou pentru a combate acesta bacterie, ci a decis sa analizeze tratamentele folosite in trecut, pentru a dezvolta strategii noi.
“In trecut, metalele erau folosite ca tratament antimicrobian, motiv pentru care am decis sa revizitam aceste tratamente, pentru a vedea daca pot fi aplicate in terapiile moderne din zilele noastre.”
Metalele si metaloizii au fost de mult recunoscuti pentru proprietatile lor dezinfectate. Din acest motiv acestea au fost folosite in conservarea alimentelor, dezinfectia apei, produsele de curatenie si pentru tratarea ranilor. Cercetatorii au analizat metalele pentru a determina eficienta lor antimicrobiana si au descoperit ca seleniul, un metaloid, pare a fi o alegere buna.
Pe langa potentiala utilizare antimicrobiana, seleniul pare a fi si un micronutrient important atat pentru functionarea sistemului imunitar cat si pentru alte procese fiziologice.
Metoda si etapele testarii seleniului
Primul pas efectuat de cercetatori a fost sa determine cantitatea minima necesara de seleniu pentru a inhiba virulenta bacteriei. Prin aceasta abordare, bacteria inca mai poate creste, dar nu poate infecta eficient gazda.
Deoarece bacteria dezvolta rezistenta la medicamente atunci cand existenta ii este amenintata, cercetatorii au folosit o concentratie sub-letala, pentru ca bacteria sa nu dezvolte rezistenta la antibiotic. Aditional, la acest nivel, medicamentele sunt mai putin probabile sa aiba un impact negativ asupra pacientului.
In pasul urmator, echipa a simulat o rana prin adaugarea celulelor si fluidelor intr-o matrita model. Matrita ranii a fost apoi inoculata cu bacteria si a fost adaugata atat cantitatea necesare de seleniu, cat si o cantitate necorespunzatoare, pentru a observa diferenta.
Biofilmul tratat cu seleniu si fara seleniu a fost observat sub microscop si s-a efectuat analiza ADN pentru a verifica daca au existat schimbari genetice dupa expunerea la seleniu.
Rezultatul a dezvaluit ca structura biofilmului prezent in cultura cu seleniu a scazut semnificativ, lasand biofilmul intr-o stare deteriorata. Aditional, analiza genetica post-tratament a evidentiat o scadere semnificativa a numarului de gene asociate cu producerea de biofilm. Seleniul a redus si abilitatea bacteriei de a invada celulele pielii.
Cercetatorii vor sa ajunga cu studiul in etapa de testare clinica
Conform profesorului Venkitanarayanan, nu se stie inca metoda de functionare a seleniului. Pare sa existe o toxicitate fata de membrana exterioara a bacteriei, care ar putea produce toxicitate si impotriva genelor care sunt implicate in crearea de biofilm.
Analiza si studiul acestor mecanisme exacte constituie pasul urmator pentru echipa de cercetatori. Acest studiu ii va duce mai aproape de aplicatii clinice si testari.
“Chiar daca folosim metode vechi in combinatie cu antibioticele moderne, este mai bine decat sa nu folosim nimic altceva.”
Acest articol este de natura informativa si nu inlocuieste un consult medical specializat.
despre-medicina.ro, proprietarul si colaboratorii sai nu pot fi considerati raspunzatori pentru niciun prejudiciu/pierdere de orice fel.
Surse: