Rahitismul: Simptome, Cauze, Tratament
Sursa: Pexels
Rahitismul este o afectiune cauzata de deficitul vitaminei D, a calciului si a fosforului. Acesti nutrieti sunt importanti pentru dezvoltarea oaselor sanatoase si puternice, motiv pentru care copiii cu rahitism prezinta o mineralizare incompleta a oaselor.
Vitamina D ajuta corpul copilului sa absoarba calciul si fosforul din alimente. Deficitul de vitamina D face greu de mentinut un nivel normal de fosfor si calciu în oase, problema care poate duce la rahitism.
Adaugarea vitaminei D sau a calciului in dieta ar putea corecta problemele osoase asociate cu rahitismul. Atunci cand rahitismul este cauzat de o alta problema medicala, este posibil ca persoana sa aiba nevoie de tratament aditional.
In cazuri severe, unele diformitati scheletice provocate de rahitism pot necesita corectare prin interventie chirurgicala.
Semnele si simptomele rahitismului
Semnele si simptomele rahitismului pot include:
- Crestere intarziata;
- Abilitați motorii intarziate;
- Durere la nivelul picioarelor, a coloanei vertebrale si a pelvisului;
- Fracturi osoase;
- Crampe musculare;
- Slabirea muschilor.
Deoarece rahitismul afecteaza zona de la capetele oaselor, in care creste de obicei tesut, aceasta afectiune poate provoca si anumite diformitati scheletice cum ar fi:
- Picioare strambe;
- Incheieturi ingrosate;
- O formă ciudata a coastelor si a cutiei toracice;
- Diformitati pelvine.
Daca parintii observa semne ale rahitismului, acestia sunt sfatuiti sa anunte medicul de familiei cat mai curand posibil. Daca aceasta afectiune nu este tratata în perioada de crestere, copilul ar putea avea o statura foarte mică la maturitate. Aditional, diformitătile pot ramane permanente daca afectiunea ramane netratata.
Cauzele rahitismului
Exista mai multe cauze de apariție a rahitismului, cum ar fi:
Lipsa de vitamina D
Corpul uman are nevoie de vitamina D pentru a absorbi calciu. Razele ultraviolete de la soare ajuta celulele pielii sa converteasca un precursor al vitaminei D de la un stadiu inactiv la un stadiu activ.
Daca o persoana nu produce sau consuma destula vitamina D, corpul nu poate absorbi suficient calciu din alimentatia consumata, provocand astfel un nivel mic de calciu in sânge.
Nivelul mic de calciu rezulta in iregularitați ale oaselor si dintilor si poate provoca probleme la nivelul muschilor si nervilor.
Este posibil ca anumiti copii sa prezinte un deficit de vitamina D daca:
- Au pielea de culoare mai inchisa;
- Petrec mult timp în casa;
- Au o dieta fara lapte sau care este strict vegetala;
- Sufera de afectiuni cum ar fi boala celiaca, care impiedica corpul sa produca sau sa utilizeze vitamina D;
- Traiesc intr-un loc cu un nivel ridicat de poluare a aerului.
Factori genetici
Unele tipuri de rahitism pot fi rezultatul unor afecțiuni genetice, unele fiind ereditare.
De exemplu, rahitismul hipofosfatemic este o afectiune rara in care rinichii nu pot procesa adecvat fosforul. Nivelul mic de fosfor in sange poate duce la oase mai fragile si mai usor de fracturat.
Factorii genetici care afecteaza abilitatea corpului de a folosi calciu se refera la factorii care afecteaza ficatul, rinichii si functia intestinala. Toti acesti factori pot cauza rahitismul.
Factori de risc
Anumiti factori pot creste sansele copilului de a dezvolta rahitism, cum ar fi:
- Piele de culoare inchisa – pielea inchisa la culoare are mai multa melanina care scade abilitatea pielii de a produce vitamina D de la razele solare;
- Deficitul de vitamina D al mamei in timpul sarcinii – un bebelus nascut de o mama cu deficit de vitamina D poate prezenta de la inceput semne de rahitism sau le poate dezvolta în primele luni de la nastere;
- Anumite zone de ple glob – copiii care traiesc în zone geografice fara prea mult soare au risc mai mare de a dezvolta aceasta afectiune.
- Nastere prematura – bebelușii nascuți inainte de termen tind sa aiba un nivel mai mic de vitamina D, intrucat au avut mai putin timp la dispozitie de a primi vitamina de la mama.
- Anumite medicamente – anumite tipuri de medicamente, cum ar fi cele anticonvulsivante sau cele antiretrovilare ar putea afecta abilitatea corpului de a folosi vitamina D;
- Hranitul excesiv la san – laptele provenit de la san nu contine cantitatea necesara de vitamina D pentru a preveni rahitismul;
- Varsta – rahitismul este cel mai des intalnit la copiii cu varsta intre 6 si 36 de luni. In acest timp, copiii prezinta o crestere și dezvoltare mai rapida, motiv pentru care in aceasta perioada corpul lor are nevoia cea mai mare de calciu si fosfor, pentru a dezvolta si intari oasele.
- Factori genetici – o forma de rahitism poate fi mostenita. Asta inseamna ca afectiunea este transmisa prin gene. Acest tip de rahitism se numeste rahitism ereditar si previne absorbtia de fosfor la nivelul rinichilor.
Complicații ale rahitismului
Daca rahitismul este lasat netratat, acesta poate duce la:
- Intreruperea cresterii si dezvoltarii persoanei afectate;
- Coloana vertebrala curbata anormal;
- Diformitati osoase;
- Defecte dentare;
- Convulsii.
Metode de preventie
Cea mai buna metoda de prevenire a rahitismului este de a avea o dieta care include cantitati adecvate de calciu, fosfor și vitamina D.
Cateva alimente care conțin vitamina D in mod natural sunt ouale, uleiul de peste, somon si ton. Alte forme de alimente ar putea fi fortificate cu vitamina D cum ar fi cereale, paine, lapte si sucul de portocale.
Femeile insarcinate ar trebui sa discute prima data cu medicul specialist inainte de a lua suplimente cu vitamina D.
Persoanele care au afectiuni renale ar trebui sa verifice în mod regulat nivelul de calciu si fosfor din organism.
Rahitismul mai poate fi prevenit și prin expunerea moderata la soare. Conform surselor, o expunere de 10 sau 15 minute la soare in timpul dupa-amiezii ar fi destul pentru a ajuta la prevenirea acestei probleme.
Cu toate acestea, exista insa posibilitatea ca aceasta recomandare sa nu se aplice in lunile de iarna, la persoanele cu pielea de culoare inchisa sau la persoanele care traiesc în zonele geografice cu putin soare. In acele situatii si în functie de fiecare persoana in parte si nivelul de vitamina D prezent in corp, ar putea fi necesar consumul de suplimente cu vitamina D.
Mai mult decat atat, din cauza riscului de cancer de piele, bebelusii si copiii mici în special ar trebui feriti de expunerea directa la soare si ar trebui sa poarte crema si haine de protectie.
Diagnosticarea rahitismului
In timpul examenului clinic, medicul va apasa usor pe oasele copilului pentru a verifica daca exista sau nu anumite anomalii. Acesta va pune accent pe:
- Craniu – bebelusii care au rahitism au de obicei oasele craniului mai moi si ar putea prezenta o intarziere a inchiderii fontanelelor;
- Picioare – copiii cu rahitism prezinta picioare strambe;
- Piept – unii copiii cu rahitism pot dezvolta anumite anomalii la nivelul coastelor.
- Incheieturile de la maini si gleznele – de obicei, persoanele afectate de rahitism au incheieturile si gleznele mai mari si mai groase.
Efectuarea testelor imagistice cu raze X poate evidentia anumite diformitati osoase. Testele de sange si urina pot confirma diagnosticul de rahitism si pot fi folosite pentru a monitoriza progresul tratamentului.
Tratamentul pentru rahitism
Tratamentul pentru rahitism se axeaza pe completarea vitaminelor si mineralor din corp. Aceasta forma de tratament elimina aproape toate simptomele asociate cu rahitismul.
Daca cel mic are deficit de vitamina D, este posibil ca medicul să recomande o dieta bogată natural în vitamina D sau expunerea moderata la soare, luand în considerare riscurile supraexpunerii.
Suplimentele cu vitamina D si calciu pot fi folosite si ele pentru a trata rahitismul. Cu toate acestea, este recomandat ca doctorul sa prescrie aceste suplimente și sa mentioneze doza recomandata. O cantitate prea mare de calciu sau vitamina D poate fi daunatoare.
Din acet motiv, chiar daca aceste tipuri de suplimente pot fi cumparate fara reteta, este recomandat ca femeile gravide și oricine dorește sa ia astfel de suplimente, sa vorbeasca prima data cu medicul de familie.
In cazul rahitismului ereditar, o combinatie de suplimente cu fosfor și un nivel ridicat al unei forme speciale de vitamina D sunt necesare pentru a trata afectiunea.
Acest articol este de natura informativa si nu inlocuieste un consult medical specializat.
despre-medicina.ro, proprietarul si colaboratorii sai nu pot fi considerati raspunzatori pentru niciun prejudiciu/pierdere de orice fel.
Surse:
