Timpul petrecut in spatiu si modificarile cerebrale
De mult timp s-a stiut ca perioadele lungi petrecute in spatiu pot provoca probleme de viziune astronautilor. Cu toate acestea, un studiu publicat in jurnalul Radiology sugereaza ca impactul calatoriei de lunga durata in spatiu ar putea avea mult mai multe efecte negative. Mai exact, acestea ar putea schimba volumul creierului si ar putea duce la o deformare a glandei pituitare.
In ceea ce priveste echipajul Statiei Spatiale Internationale, mai mult de jumatate au raportat schimbari legate de viziune, aparute in urma expunerii de lunga durata la microgravitatia spatiului. Evaluarile efectuate dupa perioada petrecuta in spatiu au evidentiat o inflamare a nervului optic, hemoragie retiniana si alte schimbari aparute la nivelul structurii oculare.
Cercetatorii sunt de parere ca expunerea cronica la presiune intracraniana ridicata ar putea contribui la aceste schimbari. Datorita campului gravitational prezent pe Pamant, presiunea lichida creste progresiv de la cap spre picioare. In spatiu insa, aceasta crestere progresiva nu este prezenta.
“Atunci cand esti in microgravitatie, lichidul (sangele venos) nu se mai strange atat de mult in extremintatile inferioare ci este redistritbuit spre cap” – conform autorului principal al acestui studiu Larry A. Kramer, M.D, din cadrul Universitatii din Texas.
Acesta a adaugat – “Transportul lichidului spre cap poate fi unul dintre mecanismele care pot provoca schimbarile aparute intracranian si la nivelul ochilor.”
Cresterea in volum a creierului si a lichidului cefalorahidian
Pentru a afla mai multe, Dr. Kramer si colegii sai au efectuat teste imagistice RMN pe 11 astronauti, 10 barbati si o singura femeie, inainte ca acestia sa calatoreasca spre Statia Spatiala Internationala. La o zi dupa ce s-au intors, cercetatorii au efectuat aceleasi teste RMN, acestea fiind efectuate apoi la diferite intervale de timp in urmatorul an.
Rezultatele RMN au aratat ca expunerea de lunga durata la microgravitatie a provocat o crestere in volum atat a creierului, cat si a lichidului cefalorahidian. Aceste volume combinate au ramas ridicate chiar si dupa un an de la calatoria in spatiu, sugerand o modificare permanenta.
Conform Dr. Kramer – “Ce am identificat noi si nu a mai identificat nimeni pana in acest moment, este faptul ca exista o crestere semnificativa in volum a substantei albe, aparuta pe perioada pre si post-calatorie. De fapt, expansiunea substantei albe este responsabila pentru cresterea in volum atat a creierului, cat si a lichidului cefalorahidian, dupa calatoria in spatiu.”
Deformarea glandei pituitare (hipofiza)
Rezultatele imagistice au arat si o modificare a glandei pituitare. Numita si “glanda principala”, aceasta regleaza functiile mai multor glande din organism.
Rezultatele RMN au evidentiat ca majoritatea astronautilor au prezentat o deformare a acestei glande, ceea ce sugereaza o presiune intracraniana ridicata in timpul calatoriei in spatiu.
Glanda avea o marime mai mica dupa calatoria in spatiu comparativ cu marimea pe care o avea inainte de calatorie. Mai mult decat atat, domul glandei pituitare era predominant convex inainte de expunerea la microgravitatie, dupa expunere insa, acesta prezenta semne de aplatizare sau concavitate. Acest tip de deformare se potriveste cu expunerea la presiune ridicata intracraniana.
In momentul de fata cercetatorii cauta metode prin care pot fi anulate efectele microgravitatii. O optiune care este luata in considerare este crearea gravitatiei artificiale folosind o centrifuga de mari dimensiuni, care ar putea invarti astronautii. O alta optiune ar fi folosirea presiunii negative asupra extremitatilor inferioare pentru a contracara tendinta de miscare a lichidelor spre cap, din cauza microgravitatiei.
Acest articol este de natura informativa. despre-medicina.ro, proprietarul si colaboratorii sai nu pot fi considerati raspunzatori pentru niciun prejudiciu/pierdere de orice fel.
Surse:
