Sindromul epuizării din adolescență: oboseala mascată de ostilitate

sindrom epuizare adolescenti

Sindromul epuizării din adolescență: oboseala mascată de ostilitate

Dacă ești părinte de adolescent, e posibil ca în ultima săptămână să fi auzit de câteva ori un nu mai vreau însoțit de o grimasă supărată care se așterne pe fața copilului tău. Tot mai mulți elevi spun nu mai vreau, când, în realitate, încearcă să exprime un nu mai pot pe care nu știu sau nu îndrăznesc să-l formuleze.

În spatele refuzului aparent se află adesea epuizarea acumulată dintr-un program încărcat și din așteptările ridicate ale adulților din jur. Școala, temele, meditațiile, activitățile extracurriculare, examenele și comparațiile permanente transformă adolescența într-o cursă de rezistență. În același timp, această perioadă a vieții presupune și un consum energetic uriaș pentru că acum corpul se dezvoltă accelerat, creierul trece prin procese complexe de maturizare, iar emoțiile sunt intense și greu de gestionat. Oboseala tipică adolescenței este un fenomen real, biologic și psihologic, care are nevoie de o înțelegere responsabilă. Atunci când fiecare oră din zi este planificată și contorizată sau când performanța devine criteriul principal de validare, copilul poate ajunge să nu mai aibă spațiu pentru sine, pentru odihnă, pentru plictiseala creativă sau pentru simpla bucurie de a nu face nimic. Timpul personal și timpul liber nu sunt de fapt o pierdere de vreme, reprezentând condiții importante pentru echilibru emoțional și pentru o dezvoltare sănătoasă. Un copil nu trebuie monitorizat 24 de ore din 24 pentru a evolua, dimpotrivă, are nevoie de încredere și de momente în care să își regăsească energia făcând activități tipice vârstei.

O soluție reală la epuizarea adolescentină nu constă neapărat în intervenții spectaculoase, cadouri scumpe sau vacanțe extravagante, ci în simpla prezență a părinților. Activitățile făcute împreună pot avea un impact major asupra stării de bine, acestea putând să includă o plimbare în parc, o ieșire la cinema, un joc de societate, o masă pregătită în familie sau o conversație caldă în care copilul este ascultat și înțeles. Încurajarea oferă adolescentului sentimentul de siguranță și apartenență de care are nevoie din când în când pentru a-și reîncărca resursele.

Uneori, în spatele unui nu mai vreau nu se află lipsa dorinței de a continua, ci nevoia urgentă de pauză. Iar atunci când adulții reușesc să audă cu adevărat acest strigăt de ajutor, pot transforma un moment de vulnerabilitate într-o oportunitate de sprijin și apropiere.

În anumite situații, însă, susținerea familiei nu este suficientă, iar epuizarea persistă sau se adâncește. Când acest nu mai vreau devine o stare constantă, însoțită de iritabilitate, retragere socială, scăderea bruscă a performanței școlare, tulburări de somn sau plans frecvent, este important să fie luată în calcul intervenția unui specialist. Consilierul educational/școlar, psihologul sau psihoterapeutul pot oferi un spațiu neutru în care adolescentul să-și exprime fără teamă frustrarea, oboseala și supărările. Uneori, copiii evită să verbalizeze acasă ceea ce simt, fie din dorința de a nu-și dezamăgi părinții, fie pentru că nu găsesc cuvintele potrivite și nu știu cum să exprime ce simt. Un specialist poate ajuta la clarificarea emoțiilor, la identificarea surselor reale de stres și la construirea unor strategii de gestionare a acestora. De asemenea, ajutorul unui specialist poate media comunicarea dintre copil și familie, astfel încât așteptările să fie ajustate realist, iar echilibrul dintre performanță și sănătate emoțională să fie restabilit.

Articol redactat de:

Adriana Stanciu, consultant educațional, redactor-șef al revistei ‘Un minut’

www.consultantaeducationala.ro

Cartea scrisă de Adriana Stanciu aici

Sursa foto articol: Pexels