Comportamentul impulsiv: Ce se intampla in creier?
Ce face o persoana sa fie impulsiva? De ce unele persoane spun mai usor “da”, chiar si atunci cand stiu ca “nu”, ar fi un raspuns mai bun pe termen lung? Un studiu efectuat pe rozatoare, a explorat mecanismele impulsivitatii.
Impulsivitatea apare in mai multe afectiuni cum ar fi dependenta de droguri, obezitatea, tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atentie (ADHD) si boala Parkinson.
Autorii studiului publicat in Nature Communications, descriu impulsivitatea ca “un raspuns care nu ia in considerare consecintele actiunilor.”
Acest studiu a incercat sa inteleaga mai mult mecanismele care produc impulsivitatea. Cercetatorii spera ca aceste informatii noi vor fi folosite intr-o buna zi la interventii care ar putea reduce acest comportament.
Peptida impulsiva
In cautarea lor pentru motivele impulsivitatii, cercetatorii s-au axat in special pe o anumita peptida numita pe scurt MCH. Motivul alegerii acestei peptide a fost bazat pe studii precedente care au asociat MCH cu un comportament care “cauta” atat mancare cat si droguri.
MCH este un neurotransmitator si este produs in mod special in hipotalamus. Studiile precedente au implicat acest neurotransmitator si in dispozitia unei persoane, echilibrul de energie si ciclul somn-veghe.
Folosind aceste informatii cercetatorii au efectuat o serie de experimente pe rozatoare, pentru a examina rolul acestei peptide in comportamentul impulsiv.
In primul lor experiment, cercetatorii au prezentat rozatoarelor o maneta. In momentul in care rozatoarele apasau aceasta maneta, ele erau rasplatite cu o cantitate mica de mancare, insa recompensa era disponibila doar o data la 20 de secunde. Daca rozatoarele apasau mai devreme de 20 de secunde pe maneta, ceasul era resetat si acestea erau nevoite sa astepte mai mult pentru recompensa.
Cu alte cuvinte, rozatoarele erau rasplatite pentru controlul impulsurilor. Dupa ce rozatoarele au fost antrenate pentru a efectua aceasta actiune, cercetatorii le-au injectat MCH in creier.
Peptida MCH a crescut numarul de interactiuni cu maneta, facand astfel rozatoarele mult mai ineficiente la efectuare acestei sarcini. Cu alte cuvinte, rozatoarele au devenit mai impulsive.
Hipotalamus si hipocampul
Rozatoarele au avut creierul scanat pentru ca cercetatorii sa obtina informatii si idei despre caile neuronale implicate. Aceste teste au evidentiat faptul ca transportul MCH din hipotalamusul lateral spre hicopampul ventral, pare a fi cheia acestui comportament.
Hipotalamusul lateral este implicat intr-un numar mare de functii, inclusiv comportamentul alimentar, iar hipocampul ventral este asociat cu stres, dispozitie si emotie.
Autorul senior al acestui studiu, Scott Kanoski, a explicat descoperirile – “Odata cu amplificarea sistemului, am observat cum animalele deveneau mai impulsive. Daca functia ar fi redusa, am crezut ca animalele vor fi mai putin impulsive, dar acestea au prezentat o amplificare si mai mare. In orice fel, acestea au avut impulsivitatea ridicata.”
Cu alte cuvinte, daca cercetatorii ar fi crescut traficul intre hipotalamusul lateral si hipocampul ventral sau daca l-ar fi redus, efectul ar fi acelasi – o crestere a comportamentului impulsiv. Cu toate ca pare suprinzator, autorii studiului au explicat ca aceste rezultate sunt similare cu cele provenite de la alte studii efectuate in trecut.
Sunt necesare studii aditionale
Cu toate ca studiul a avut cateva limitari, cercetatorii spera ca sunt pe calea corecta spre a face aceasta descoperire utilizabila in viitor.
Chiar daca rezultatele sunt interesante si demonstreaza rolul MCH in impulsivitate, va dura o perioada mai lunga de timp pana cand aceste informatii vor fi convertite intr-un tratament. Acest fapt este explicat de autorul principal al acestui studiu, Emily Noble:
“Momentan nu avem tehnologia necesara pentru a folosi aceste informatii in corectarea impulsivitatii. Cu toate acestea, cunostinta ca exista o cale care modifica impulsivitatea alimentara fara a afecta alte proprietati, deschide usa spre aceasta posibilitate.”
“Prin manipularea acestui circuit, este posibil ca intr-o zi sa putem dezvolta metode terapeutice pentru supraalimentare, care vor putea ajuta persoanele sa mentina dieta impusa fara a reduce din apetitul normal, sau prin a face alimentele gustoase mai putin gustoase. Din punct de vedere terapeutic, momentan nu putem tinti zone specifice in creier, dar cred ca va veni si ziua aceea.”
Intrucat impulsivitatea apare intr-un numar mare de afectiuni, cercetatorii vor continua sa investigheze mecanismele care o produc.
Acest articol este de natura informativa si nu inlocuieste un consult medical specializat.
despre-medicina.ro, proprietarul si colaboratorii sai nu pot fi considerati raspunzatori pentru niciun prejudiciu/pierdere de orice fel.
Surse:
