Burnout-ul în randul copiilor
Burnoutul este o stare de epuizare complexă ce apare ca urmare a unei expuneri îndelungate la stres profesional intens, în special în cazul în care este vorba despre cerințe care depășesc resursele personale de adaptare. De fiecare dată când auzim acest cuvânt ne gândim la adulți care se confruntă cu dificultăți la locul de muncă, oameni care sunt perpetuu obosiți și presați. Din păcate, conceptul burnoutului nu se regăsește doar la adulți, cât și în rândul copiilor și adolescenților.
Burnoutul la copii se poate defini ca o stare de epuizare emoțională, mentală și fizică cauzată de presiunea constantă de a performa, de așteptări excesive sau de lipsa echilibrului dintre efort și relaxare. Această epuizare survine de obicei în urma unui program școlar sau extrașcolar foarte încărcat, prin faptul că deși există grile orientative privind raportul optim dintre efort și relaxare în funcție de vârstă, destinate copiilor și adolescenților, acestea nu sunt întotdeauna cunoscute sau aplicate în practică. Nu rare sunt cazurile în care burnoutul adolescenţilor e trecut cu vederea şi e considerat a fi un moft, o lene prelungită sau procrastinare.
Totuşi, există câteva indicii importante care ar putea ajuta părinţii să depisteze din timp burnoutul. Oboseala mentală susţinută, preferinţa de a sta în pat, amânarea responsabilităţilor sau a temelor, dezinteres survenit recent faţă de şcoală sau față de activități care îi făceau plăcere, dificultate de a se trezi la timp și oboseală generală corelate cu următoarele aspecte: responsabilitate școlară ridicată prin presiune din partea profesorilor, multe sesiuni de meditații și teme consistente care copleșesc, activități extracurriculare precum sporturi de performanță, cursuri și ateliere frecvente, insuficiența timpului liber de joacă sau recreație, insuficient timp petrecut în natură. De exemplu, câteva dintre cazurile pe care le-am întâlnit în ultimii doi ani au vizat tineri de clasa a VI-a și a VII-a care lucrau în medie 55 de ore/săptămănă. Ce e interesant e că deși aveau parte de susținere educațională intensă prin meditații și cursuri diverse, niciunul dintre ei nu progresa la școală, unul dintre ei mărturisind că deși e ambițios și lucrează simte că nu mai poate să învețe nimic.
Iată câteva sfaturi de bune practici în ceea ce privește evitarea burnoutului la adolescenți:
1. Meditațiile ca remediu, nu profilactic
Meditația este un tip de intervenție educațională de remediere care uneori nu își are rostul. De exemplu, dacă nu există probleme la materia respectivă, nu se justifică meditațiile profilactice pentru o nevoie inexistentă care poate că o să apară cândva. De asemenea, nu e în regulă nici să așteptăm să scadă notele la 4 ca să intervenim. Cel mai bine este să monitorizăm dacă notele de la 9-10 scad spre 7-8 și doar atunci să vedem ce se întâmplă și cum putem interveni eficient.
2. Observăm notele de la școală
E bine să fim la curent cu situația școlară a copilului și trebuie să înțelegem în ce condiții se acordă notele. De exemplu, dacă elevul a luat 7 din cauza faptului că și-a uitat acasă tema nu putem concluziona că are nevoie de intervenție remedială. Totul ține de context.
3. Observăm comportamentul general al copilului
Tinde să stea mai mult culcat, așezat, pare lipsit de vlagă și dezinteresat de activități dinamice, toate acesta putând fi corelate cu scăderea notelor la școală, amânarea temelor și a altor activități care îi făcea plăcere în trecutul recent. Într-adevăr putem vorbi de o criză a adolescenței, un puseu de creștere, o formă de adicție digitală dar tocmai pentru că semnele sunt destul de similare burnoutului e bine să se ia legătura cu un pedopsiholog pentru a face o evaluare. Poate să nu fie nimic, sau poate să fie nevoie de puțin ajutor.
4. Timp liber și socializare
La fel ca în cazul adulților, copiii au nevoie de timp liber pe care să-l folosească pentru a deprinde activități care le fac plăcere și îi motivează. Cu cât sunt de vârstă mai mică, cu atât mai mult au nevoie de timp de joacă, de fantezie și creativitate. În special în cazul adolescenților e nevoie de timp de socializare cu tineri de vârste apropiate, de angrenare în sporturi diverse de divertisment și mișcare liberă. Astfel, o partidă de fotbal în parc cu prietenii poate avea efecte benefice atât asupra corpului cât și asupra minții.
5. Rezonabil nu excesiv
De fiecare dată când ne gândim la programul copilului nostru trebuie să avem în vedere cuvântul magic: REZONABIL. Astfel, sesiunile de meditații și activități extracurriculare trebuie să ocupe un spațiu REZONABIL în timpului elevului, permițându-i și timp de relaxare. Astfel, e recomandat să avem cel mult trei zile cu activități extracurriculare pe săptămână, în funcție de vârsta copilului. Durata activităților trebuie să fie, de asemenea, corelată cu vârsta copilului.
6. Te ascult, copile.
Probabil cel mai important sfat este să ne ascultăm copiii, să pătrundem în sufletul și mintea lor și să aflăm ce simt și ce își doresc cu adevărat. Astfel, dacă observăm schimbări în comportamentul copilului ar fi indicat să discutăm sincer și transparent cu el pentru a vedea ce se întâmplă, dar și pentru a ne putea construi un plan de intervenție adecvat situației.
7. Ajutor specializat
Uneori e nevoie de puțin ajutor specializat, fie că e vorba despre un pedopsiholog sau un consilier educațional. Apelarea la aceste resurse nu trebuie să constituie un motiv de stres sau de rușine pentru că prin prisma experienței, ei pot ameliora problemele. De asemenea, trebuie întotdeauna să avem în vedere bunăstarea copilului nostru și dacă acest lucru presupune colaborarea cu un specialist, cu atât mai bine.
Astfel, burnoutul la copii și adolescenți nu este o dovadă de slăbiciune, ci un semnal de alarmă al unei lumi care uită uneori că și cei mici au limite, nevoi și suflete. Dincolo de note și performanță există un copil care are nevoie să fie ascultat, văzut și apreciat pentru ceea ce este el. Echilibrul dintre efort și odihnă, dintre școală și joacă, dintre așteptări și acceptare este ceea ce construiește oameni sănătoși, curioși și împăcați cu ei înșiși. Iar pentru asta, uneori, e suficient să ne oprim puțin și să le spunem copiilor noștri: ‘Te aud. Sunt aici.’
Articol redactat de:

Adriana Stanciu, consultant educațional, redactor-șef al revistei ‘Un minut’
www.consultantaeducationala.ro
Cartea scrisă de Adriana Stanciu aici


