Bacterie antică rezistentă la antibiotice moderne
Fie că vorbim de medii extrem de calde sau de temperaturi sub zero grade Celsius, bacteriile au evoluat în așa fel încât să poată rezista la toate condițiile extreme ale planetei noastre.
Peșterile înghețate reprezintă doar unul dintre aceste medii extreme, care conțin o varietate de microorganisme și o sursă de diversitate genetică neanalizată în detaliu până în prezent.
Un grup de cercetători din România a testat rezistența unui tip de bacterie care a fost ascuns într-un strat de gheață timp de 5.000 de ani, cu obiectivul de a dezvolta strategii noi preventive asociate cu rezistența la antibiotice.
Studiul a fost publicat astăzi, 17 februarie 2026, în jurnalul Frontiers in Microbiology și a fost realizat de Victoria Ioana Paun, Corina Itcus, Paris Lavin, Mariana Carmen Chifiriuc și Cristina Purcarea.
Conform Dr. Cristina Purcarea, autorul acestui studiu –„Tulpina bacteriană Psychrobacter SC65A.3, prelevată din Peștera Ghețarul Scărișoara, prezintă o rezistență la multiple antibiotice moderne, chiar dacă are o origine atât de antică. Mai mult decât atât, tulpina conține peste 100 de gene asociate cu rezistența la factori dăunători externi.
Există însă și o parte pozitivă: bacteria prelevată poate inhiba și creșterea mai multor microbi care au în momentul de față o rezistență mare la tratamentele disponibile și prezintă, în același timp, și alte activități enzimatice importante, care pot avea un potențial biotehnologic semnificativ.”
Rezistența antică la medicamente moderne
Psychrobacter SC65A.3 este o tulpină din specia Psychrobacter, adică bacterii care s-au adaptat la mediu rece, iar unele specii pot cauza infecții în rândul oamenilor și animalelor.
Chiar dacă bacteria Psychrobacter are potențial biotehnologic, rezistența ei la antibiotice este puțin cunoscută și evidențiază o evoluție naturală, dintr-o perioadă în care antibioticele nu au fost folosite.
Echipa de cercetători a forat un miez de gheață de la o adâncime de 25 de metri, dintr-o zonă a peșterii cunoscută sub numele de Sala cea Mare. Pentru a evita contaminarea, cercetătorii au depozitat fragmentele de gheață în pungi sterile și au menținut temperatura constantă pe tot parcursul transportului.
Odată ajunși în laborator, cercetătorii au prelevat diferite tulpini bacteriene și au realizat secvențierea genomică a acestora, pentru a determina care gene permit tulpinilor să supraviețuiască în temperaturi mici și care oferă rezistență antimicrobiană.
Pentru a testa rezistența tulpinii SC65A.3, au fost folosite 28 de antibiotice din 10 clase diferite, care sunt utilizate în prezent pentru a trata infecții bacteriene.
„Cele 10 antibiotice la care am găsit rezistență sunt folosite des în terapii injectabile sau orale, menite să trateze un spectru larg de infecții bacteriene severe. Unele antibiotice sunt utilizate pentru a trata tuberculoza, colita infecțioasă și unele infecții ale tractului urinar. Ca nume, pot specifica rifampicina, vancomicina și ciprofloxacina” – a precizat Dr. Purcarea.
Bacteria SC65A.3 este prima tulpină de Psychrobacter care este rezistentă la antibiotice specifice, cum ar fi trimetoprimul, clindamicina și metronidazolul, acestea fiind folosite pentru a trata infecții ale tractului urinar, infecții la nivelul plămânilor, pielii, sângelui și sistemului reproducător.
Risc potențial
Tulpinile bacteriene găsite în Peștera Ghețarul Scărișoara reprezintă, în același timp, un risc și o promisiune, conform Dr. Purcarea:
„Dacă gheața topită va elibera aceste bacterii, genele lor antice ar putea să se răspândească la bacteriile prezente astăzi, amplificând și mai mult problema globală a rezistenței la antibiotice. Pe de altă parte însă, aceste bacterii produc enzime și compuși antimicrobieni unici, care pot ajuta la crearea unor noi tipuri de antibiotice sau la inovații în domeniul biotehnologic.”
În genomul Psychrobacter SC65A.3, cercetătorii au găsit aproape 600 de gene care au funcții necunoscute, ceea ce sugerează o potențială sursă de informații noi. Mai mult decât atât, analiza genomului a evidențiat și 11 gene care au potențialul de a distruge sau de a opri creșterea altor bacterii, fungi sau virusuri.
„Aceste bacterii antice sunt esențiale pentru știință și medicina modernă, însă trebuie manipulate cu atenție și în condiții de siguranță, pentru a reduce riscul de răspândire necontrolată” – a încheiat Dr. Cristina Purcarea.
Rezistența la antimicrobiene
Așa cum am mai discutat și în trecut despre această problemă, rezistența la antimicrobiene este capacitatea microorganismelor de a supraviețui sau de a dezvolta rezistență la medicamentele menite să le distrugă.
Prin antimicrobiene se înțeleg antibiotice (împotriva bacteriilor), antivirale (împotriva virusurilor), antifungice (împotriva patogenilor fungici) și antiparazitare (împotriva paraziților). Toate aceste medicamente sunt folosite pentru a preveni sau trata boli infecțioase, atât în rândul oamenilor, cât și în rândul animalelor și plantelor.
Conform Organizației Mondiale a Sănătății, rezistența la antimicrobiene este unul dintre principalele pericole la nivel global, legate de sănătatea publică. OMS estimează că această rezistență a fost responsabilă pentru 1,27 milioane de decese la nivel global în anul 2019 și că a contribuit la încă 4,95 milioane de decese în același an.
Pentru a rezolva această problemă, OMS recomandă adoptarea măsurilor care ajută la prevenirea infecțiilor, asigurarea accesului universal la tratament, informații strategice și inovații, precum și cercetare și dezvoltare de noi vaccinuri, metode de diagnosticare și medicamente.
Studiul realizat de cercetătorii noștri ajută la combaterea rezistenței antimicrobiene la nivel global, prin oferirea de informații și identificarea unor potențiale surse pentru dezvoltarea unor noi antibiotice.
Acest articol este de natura informativa si nu inlocuieste un consult medical. despre-medicina.ro, proprietarul si colaboratorii sai nu pot fi considerati raspunzatori pentru niciun prejudiciu/pierdere de orice fel.
Referințe:
