Rolul consilierului educațional: de la identificarea problemei la construirea unui plan personalizat

Rolul consilierului educațional: de la identificarea problemei la construirea unui plan personalizat

Consilierea educațională este, înainte de toate, un proces de colaborare. Beneficiarul poate ajunge la consilier cu o problemă foarte clară precum alegerea unui liceu, a unei facultăți, dificultăți de organizare a învățării sau nevoia unei schimbări în parcursul educațional ori, dimpotrivă, cu sentimentul că există ceva ce nu funcționează, fără să poată identifica exact cauza.

Rolul consilierului educațional nu este acela de a lua decizii în locul beneficiarului și nici de a-i oferi o soluție universal valabilă. Consilierul analizează situația, oferă informații relevante, ajută la identificarea problemelor și a resurselor disponibile, facilitează explorarea alternativelor și construiește, împreună cu beneficiarul, un plan adaptat nevoilor și obiectivelor acestuia.

Informarea: punctul de plecare pentru decizii mai bine fundamentate

Una dintre funcțiile importante ale consilierului educațional este oferirea de informații specifice speței de consiliere. În funcție de situație, acestea pot privi trasee educaționale, opțiuni de studiu, modalități de organizare și învățare, cerințe academice, oportunități de formare, alternative disponibile sau pașii necesari pentru atingerea unui anumit obiectiv.

Informația nu reprezintă însă o decizie deja luată. Faptul că o anumită variantă pare potrivită din perspectiva unor criterii obiective nu înseamnă automat că beneficiarul trebuie s-o aleagă. Rolul consilierului este să ofere contextul necesar pentru ca persoana consiliată să poată înțelege mai bine opțiunile pe care le are și consecințele posibile ale fiecăreia.

Cu alte cuvinte, consilierul nu spune că aceasta este alegerea pe care trebuie s-o faci, ci contribuie la construirea unui răspuns la întrebările pe care le ai despre potențialele opțiuni.

Identificarea problemei: lucrăm cu cauza, nu doar cu efectul

Problema prezentată inițial de beneficiar nu este întotdeauna problema asupra căreia trebuie intervenit.
Un elev poate spune, de exemplu, că nu reușește să învețe suficient, dar în spatele acestei dificultăți pot exista însă cauze foarte diferite: un program dezorganizat, obiective nerealiste, lipsa unei metode de studiu potrivite, dificultatea de a prioritiza sarcinile, un volum prea mare de activități sau chiar o alegere educațională care nu mai corespunde intereselor sale.

De aceea, o etapă importantă a consilierii este clarificarea situației și identificarea problemei reale. Consilierul formulează întrebări, analizează informațiile oferite de beneficiar, identifică discrepanțe între obiective și comportamente și încearcă să delimiteze aspectele asupra cărora se poate lucra concret. O problemă bine definită este mult mai ușor de abordat decât o nemulțumire generală.

Auditul educațional: unde suntem și unde vrem să ajungem?

În anumite situații, procesul poate include și un audit educațional, adică o analiză structurată a situației actuale a beneficiarului. Acesta poate urmări parcursul educațional, rezultatele obținute, metodele de lucru, resursele disponibile, interesele, obiectivele, dificultățile întâmpinate și diferența dintre situația actuală și cea dorită.

Auditul nu trebuie privit ca o evaluare prin care beneficiarul primește o notă, tocmai pentru că scopul său este identificarea punctului de plecare, nu de gradare a parcursului. Practic, înainte de a construi un plan este necesar să răspundem la câteva întrebări care oferă baza pentru intervențiile ulterioare.

Explorarea soluțiilor, nu impunerea unei singure variante

O problemă educațională poate avea mai multe soluții, iar ceea ce funcționează pentru o persoană poate fi complet nepotrivit pentru alta. Din acest motiv, consilierea presupune explorarea alternativelor.
Consilierul poate propune direcții, poate explica avantajele și limitele diferitelor variante și poate ajuta beneficiarul să anticipeze consecințele unei alegeri. În același timp, beneficiarul contribuie cu informații pe care numai el le poate oferi: ce își dorește, ce poate susține pe termen lung, ce este dispus să schimbe și ce variante consideră acceptabile.

Soluția nu apare, așadar, exclusiv din expertiza consilierului și nici exclusiv din perspectiva beneficiarului. Ea se construiește prin dialog.

Negocierea unui plan personalizat

După identificarea problemei și explorarea soluțiilor poate fi construit un plan personalizat de acțiune. Cuvântul ‘negociere’ este important în acest proces. Consilierul poate considera că anumite schimbări ar fi utile, însă un plan pe care beneficiarul nu-l înțelege, nu-l acceptă sau nu-l poate aplica are șanse reduse să producă rezultate.

Planul trebuie să țină cont de obiective, resurse, limite, timp și de realitatea concretă a persoanei pentru care este construit. Pot fi stabilite obiective intermediare, acțiuni concrete, termene și modalități prin care progresul poate fi urmărit și, atunci când este necesar, planul poate fi ajustat. Un plan bun nu este neapărat cel mai ambițios, ci acela care poate fi aplicat și susținut de beneficiar.

Consilierul nu decide în locul beneficiarului

Aceasta este probabil una dintre cele mai importante delimitări ale rolului consilierului educațional. Consilierul poate informa, poate analiza, poate formula întrebări, poate identifica probleme, poate propune alternative și poate semnala posibile consecințe. Acesta nu ar trebui însă să preia controlul asupra deciziilor beneficiarului.

‘Eu, în locul tău, aș face…’ nu reprezintă fundamentul unui proces de consiliere. Chiar și atunci când consilierul observă o variantă care, din perspectiva sa, pare evident mai bună, alegerea trebuie discutată împreună cu beneficiarul. Persoana consiliată este cea care va trăi cu efectele respectivei decizii și tot ea trebuie să își asume parcursul rezultat. De aceea, relația dintre consilier și beneficiar nu este una de tipul șef și subordonat, ci una de colaborare.

Scopul consilierii educaționale nu este crearea unei persoane dependente de recomandările consilierului, ci sprijinirea unui beneficiar care înțelege mai bine situația în care se află, își cunoaște opțiunile și poate lua decizii mai bine fundamentate.

În final, un proces de consiliere educațională reușit nu se măsoară prin cât de multe decizii a luat consilierul pentru beneficiar, ci prin cât de bine a reușit acesta să îl ajute să ajungă la propriile decizii și la un plan realist, personalizat și asumat.

Adriana STANCIU
Consultant educațional
www.consultantaeducationala.ro

Poză realizată cu ChatGPT