De la teribilism la extremism. Cum ajung adolescenții să normalizeze violența

Adolescenții sunt expuși zilnic unui volum uriaș de informații în mediul online, inclusiv unor mesaje extremiste, discursuri instigatoare la ură și conținuturi care promovează violența. Într-o etapă a vieții caracterizată de căutarea identității, nevoia de apartenență și contestarea autorității, asemenea mesaje pot deveni deosebit de periculoase și pot atrage adolescenții.

Un creier încă în dezvoltare, expus unor mesaje periculoase

Adolescența reprezintă o perioadă de transformări neurologice, psihologice și sociale importante în timpul căreia creierul adolescentului este încă în dezvoltare, în special cortexul prefrontal, regiune implicată în luarea deciziilor, controlul impulsurilor, evaluarea consecințelor și raționamentul moral. Acest proces de maturizare continuă până la vârsta adultă tânără, ceea ce poate influența capacitatea adolescentului de a evalua critic anumite informații, mai ales în contexte încărcate emoțional sau sub influența grupului. Totuși, vulnerabilitatea nu înseamnă absența totală a discernământului. Adolescenții pot avea capacități solide de raționament moral, dar acestea sunt încă în curs de consolidare. În acest context, mesajele extremiste, construite adesea în jurul unor explicații simpliste, al identificării unui dușman comun sau al promisiunii apartenenței la un grup privilegiat, pot deveni atractive pentru unii tineri.

Teribilismul, opoziția și nevoia de apartenență

Adolescența este și perioada în care tânărul încearcă să-și construiască o identitate distinctă de cea a părinților. Contestarea regulilor, opoziția față de autoritate și dorința de a provoca reacții pot face parte din procesul firesc de autonomizare. În același timp, nevoia de a fi văzut, apreciat și acceptat de ceilalți capătă o importanță considerabilă.

Grupurile extremiste pot exploata tocmai aceste nevoi, oferind adolescentului sentimentul că aparține unei comunități speciale, că deține adevăruri inaccesibile celorlalți sau că participă la o cauză importantă. În mediul online, această dinamică poate fi amplificată prin comunități închise, conținut repetitive, camere de ecou (echo chambers) și mecanisme de recompensare socială, precum aprecierile, distribuirile și validarea venită din partea membrilor grupului.

Ceea ce poate începe ca o formă de teribilism, o glumă provocatoare sau o încercare de a atrage atenția se poate transforma, în anumite condiții, într-un proces de normalizare a urii și a violenței. Nu orice comportament provocator indică radicalizare, însă ignorarea sistematică a unor mesaje violente poate permite consolidarea unor convingeri periculoase.

Ce pot face părinții pentru a preveni extremismul?

Prevenția începe prin comunicare și implicare activă în viața digitală a adolescentului. Părinții trebuie să cunoască platformele utilizate de copii, comunitățile online din care aceștia fac parte și tipurile de conținut pe care le urmăresc. Monitorizarea activității online trebuie adaptată vârstei și nivelului de maturitate, fără a transforma relația dintre părinte și copil într-un exercițiu permanent de supraveghere și neîncredere.

La fel de importantă este și disponibilitatea adulților de a discuta despre subiecte dificile: extremism, rasism, discriminare, violență, propagandă și manipulare. Evitarea acestor conversații nu îi protejează pe adolescenți de informațiile problematice, ci poate lăsa interpretarea lor exclusiv în seama mediului online și a surselor care pot să nu fie de încredere. Părinții pot încuraja gândirea critică prin întrebări simple și prin încercarea de a afla ce se ascunde de fapt în spatele comportamentului adolescentului.

Scopul nu este impunerea unei opinii, ci dezvoltarea capacității adolescentului de a analiza informațiile și de a recunoaște tentativele de manipulare.

Semnalele de alarmă nu trebuie ignorate

Schimbările bruște de comportament, izolarea socială, exprimarea repetată a unor idei care justifică violența, amenințările sau identificarea obsesivă cu grupuri extremiste pot reprezenta motive de îngrijorare, mai ales atunci când apar împreună.

Un semnal suplimentar îl poate constitui interesul neobișnuit pentru achiziționarea unor obiecte periculoase, precum cuțite, bricege sau boxuri metalice, în special atunci când acesta este însoțit de amenințări, comportamente agresive ori exprimarea intenției de a răni alte persoane.

Niciunul dintre aceste comportamente, luat izolat, nu demonstrează existența unui proces extremist, totuși, atunci când apar indicii concrete de risc, părinții trebuie să solicite sprijinul unui psiholog sau al altor specialiști, iar în situațiile care implică amenințări credibile sau pericol imediat să contacteze autoritățile.

Accesul la arme albe în comerțul online, o problemă urgentă care necesită reglementare

Prevenirea violenței în rândul adolescenților nu poate rămâne exclusiv în responsabilitatea familiei pentru că este necesară și o discuție despre accesibilitatea obiectelor periculoase prin intermediul platformelor de comerț online. Pe marile platforme de comerț online pot fi identificate inclusiv produse care reproduc forma unor arme albe, comercializate ca accesorii pentru antrenament, obiecte decorative sau articole de colecție. Unele sunt disponibile la prețuri accesibile, iar restricțiile de vârstă nu sunt întotdeauna evidente pentru cumpărător. Chiar dacă anumite produse au lame neascuțite, acest lucru nu elimină necesitatea unei clasificări riguroase, bazate pe caracteristicile reale ale obiectului și pe riscurile asociate utilizării sale, iar denumirea comercială nu ar trebui să constituie singurul criteriu în evaluarea gradului de periculozitate.
Simpla schimbare a denumirii comerciale nu modifică proprietățile fizice ale unui obiect și nici potențialul acestuia de a fi utilizat pentru producerea unor vătămări. Se impune, așadar, analizarea unor mecanisme mai eficiente de verificare a vârstei cumpărătorilor, de clasificare a produselor cu potențial periculos și de filtrare a achizițiilor realizate de minori, în concordanță cu legislația aplicabilă. Responsabilitatea ar trebui împărțită între familie, comercianți, platformele digitale și autoritățile competente.

Prevenția începe înainte ca violența să apară

Extremismul nu este o consecință inevitabilă a expunerii la conținutul care îl promovează. Acesta reprezintă un proces complex, influențat de factori individuali, sociali și de mediu și, tocmai de aceea, prevenția nu trebuie să se limiteze la sancționarea comportamentelor violente abia după producerea lor.

Adolescenții au nevoie de adulți care să le ofere spațiu pentru întrebări, să le înțeleagă nevoia de apartenență și să îi ajute să distingă între exprimarea unei opinii, contestarea legitimă a autorității și promovarea urii sau a violenței. Un adolescent care se simte ascultat, acceptat și valorizat are mai multe oportunități de a-și construi identitatea fără să caute validarea în comunități care transformă ura într-o formă de apartenență. În acest context, familia și școala au responsabilitatea de a construi un climat bazat pe dialog, încredere și respect reciproc, în care semnalele timpurii ale extremismului să poată fi identificate și abordate înainte de a se transforma în comportamente periculoase. Prevenția eficientă nu înseamnă doar combaterea ideologiilor extremiste, ci și dezvoltarea gândirii critice, a empatiei și a capacității adolescenților de a rezista manipulării și presiunii de grup.

Poză realizată cu ChatGPT