Tratament inhalator pentru TBC, mai puține efecte secundare
Cercetătorii Facultății de Medicină și Științe Biomedicale din cadrul Universității din Buffalo au creat o formă nouă a tratamentului pentru tuberculoză, una care poate fi administrată prin inhalare.
Rezultatele studiului au fost publicate online în Jurnalul de Chimioterapie și Agenți Antimicrobieni, în data de 19 ianuarie.
Conform prof. asociat Jessia L. Reynolds, care este și autorul senior al studiului: „Tuberculoza este în continuare una dintre cele mai letale infecții la nivel global, chiar dacă aceasta poate fi tratată complet. Deoarece tratamentele tind să dureze mai multe luni și implică multiple medicamente care pot crea reacții adverse, mulți pacienți întrerup tratamentul, ceea ce duce la eșuarea tratării complete a infecției și la rezistența bacteriei la medicamentele prezente.”
Posibilitatea de a avea mai puține efecte secundare și mai puține doze
Rifampicina este un antibiotic bactericid care are un efect bun împotriva tuberculozei, însă are două efecte secundare majore dacă este administrat oral și anume: poate leza ficatul și, de cele mai multe ori, nu ajunge cantitatea necesară de antibiotic până în plămâni, acolo unde se află bacteria.
Pentru a găsi o soluție la aceste probleme, cercetătorii Universității Buffalo au dezvoltat o metodă nouă de a administra rifampicina direct spre plămâni, prin inhalarea acesteia. Trecerea de la o metodă de administrare la alta a necesitat schimbarea medicamentului în nanoparticule create în așa fel încât să poată fi inhalate ușor.
Aceste nanoparticule au un centru biodegradabil care ține rifampicina pe loc și un înveliș exterior care le permite să se lipească de macrofage (celule albe specializate ale sistemului imunitar).
Conform autorului principal al acestui studiu, Hillard L. Kutscher – „Aceste particule sunt create special pentru a ajunge direct în plămâni și să fie colectate de celulele sistemului imuntar din acea locație. Mai mult decât atât, acestea sunt create în așa fel încât să elibereze rifampicina de-a lungul timpului și nu doar într-o singură doză mare, atât pentru a stimula mai mult sistemul imunitar al corpului, cât și pentru a reduce expunerea la antibiotic a întregului organism, reducând astfel efectele secundare asociate cu acest medicament.”
„Deoarece medicamentul stă mai mult timp în plămâni și este activ pe toată această durată, este posibil ca administrarea tratamentului să fie necesară doar o dată pe săptămână, comparativ cu ce este necesar în momentul de față, adică în fiecare zi” – a adăugat prof. Kutscher.
Transportarea mai eficientă a medicamentului spre plămâni
Pentru a verifica dacă o doză pe săptămână de rifampicină este la fel de bună, sau chiar mai bună, decât o doză zilnică orală, cercetătorii au folosit două modele rozătoare cu tuberculoză: unul care prezenta o infecție generală de TBC și unul care prezenta o formă mai severă a infecției, care avea și plămânii lezați și care era mai greu de tratat.
Conform prof. Reynolds: „Folosirea ambelor forme oferă rezultate mai exacte și crește și relevanța față de forma umană a infecției.”
Cercetările efectuate au evidențiat faptul că nanoparticulele inhalate ajung într-o cantitate mai mare în plămâni și rămân acolo mai mult timp, comparativ cu opțiunea orală, sub formă de pastilă.
„Reducerea frecvenței de administrare ar putea crește numărul de pacienți care finalizează tratamentul, ar putea reduce efectele secundare și ar putea face mai accesibilă tratarea TBC-ului la nivel global. Aceste rezultate oferă o fundație care ar trebui să susțină încercarea de a transforma și celelalte tratamente TBC în forme ce pot fi inhalate, pentru a reduce impactul infecției peste tot” – a concluzionat prof. Reynolds.
Beneficiile ar putea fi extinse dincolo de tratarea TBC-ului
Dr. Patrick O. Kenney, unul dintre co-autorii acestui studiu, a precizat că beneficiile acestui tip de tratament ar putea fi extinse dincolo de tratarea tuberculozei:
„Rifampicina nu este doar un medicament pentru tuberculoză, aceasta este folosită și pentru alte infecții pulmonare severe, care sunt cauzate de alte bacterii, cum ar fi Mycobacterium kansasii și Mycobacterium xenopi, ambele infecții fiind prezente cel mai des în rândul persoanelor cu afecțiuni pulmonare cronice.”
O altă limitare majoră a rifampicinei este activarea enzimelor hepatice, care duce la o scădere a eficienței altor antibiotice, motiv pentru care rifampicina nu este de obicei folosită în combinație cu alte medicamente.
Prin inhalarea antibioticului, efectul rifampicinei asupra ficatului este mai redus, ceea ce ar putea oferi posibilitatea combinării acestuia cu alte medicamente pentru efecte mai potente.
Studiul a fost finanțat în totalitate de Institutul Național de Alergii și Boli Infecțioase, din cadrul Institutelor Naționale de Sănătate SUA
Acest articol este de natura informativa si nu inlocuieste un consult medical. despre-medicina.ro, proprietarul si colaboratorii sai nu pot fi considerati raspunzatori pentru niciun prejudiciu/pierdere de orice fel.
Referințe:
