Dr. Google: când adolescentul își pune singur diagnosticul

Internetul a devenit una dintre primele surse de informare atunci când avem o întrebare, indiferent de domeniu, iar sănătatea nu face excepție. Un simptom necunoscut, o stare neobișnuită sau o schimbare observată la nivelul organismului pot fi urmate, aproape instinctiv, de o căutare pe Google. Pentru adolescenți, obișnuiți să găsească online răspunsuri rapide la majoritatea întrebărilor lor, acest comportament este cu atât mai firesc.

Accesul la informație medicală poate fi util, însă apare o problemă atunci când documentarea este confundată cu diagnosticul. Rezultatele unei căutări nu cunosc istoricul medical al persoanei, contextul în care a apărut un simptom și nici celelalte elemente necesare unei evaluări medicale. Astfel, un instrument util pentru informare poate deveni sursa unor concluzii greșite și, uneori, a unei îngrijorări inutile. Pentru părinți, soluția nu este interzicerea căutărilor, ci dezvoltarea capacității adolescentului de a folosi critic informația medicală disponibilă online.

Când Google devine prima opinie medicală

Adolescența este o perioadă în care nevoia de autonomie devine tot mai evidentă. Tânărul începe să ia singur decizii, își dorește mai multă intimitate și nu mai apelează la părinți pentru fiecare problem, iar acest lucru poate fi observat inclusiv atunci când apar întrebări legate de sănătate.

Pentru un adolescent poate fi mai simplu să introducă un simptom într-un motor de căutare decât să înceapă o conversație cu un adult. Unele subiecte pot fi considerate jenante, prea personale sau dificil de explicat. În plus, Google oferă două lucruri extrem de atractive: răspunsuri imediate și impresia de confidențialitate. Problema începe atunci când adolescentul nu mai caută informații despre un simptom, ci încearcă să stabilească singur un diagnostic. Același simptom poate apărea în numeroase situații, de la unele banale până la afecțiuni care necesită evaluare medical urgentă. Motorul de căutare poate prezenta toate aceste posibilități, însă nu poate stabili care dintre ele se aplică persoanei care caută. Mai apare și tendința de a acorda atenție informațiilor care confirmă o suspiciune deja formată. După câteva căutări succesive, adolescentul poate ajunge de la o durere de cap banală la un diagnostic greșit de boală rară, deși între cele două afirmații există o distanță pe care numai o evaluare medicală o poate clarifica.

Autodiagnosticarea poate produce și un cerc al îngrijorării prin faptul că adolescentul citește despre o afecțiune, devine mai atent la propriul corp, observă noi senzații, caută din nou și găsește alte explicații posibile. Cantitatea mai mare de informație nu aduce neapărat mai multă certitudine.

Când ne ajută, totuși, Google?

Soluția nu este să transformăm internetul într-un spațiu interzis pentru informațiile despre sănătate. Ar fi atât nerealist, cât și contraproductiv. Competența de care adolescenții au nevoie este aceea de a distinge între informare și diagnosticare. Google poate reprezenta un punct de plecare. Un adolescent poate căuta semnificația unui termen medical, poate afla informații generale despre o afecțiune sau poate înțelege mai bine recomandările primite de la un specialist. Informațiile găsite online îl pot ajuta inclusiv să formuleze întrebări pentru medic.

Importantă este însă sursa. Nu toate paginile afișate într-o căutare au aceeași credibilitate. Site-urile instituțiilor medicale, ale autorităților sanitare, spitalelor sau organizațiilor profesionale sunt diferite de postările anonime, forumurile sau materialele create exclusiv pentru atragerea de vizualizări și vânzări. Poziția unui rezultat în Google nu reprezintă, în sine, o garanție a corectitudinii medicale.

O regulă simplă pe care adolescenții o pot învăța este faptul că Google poate oferi informație, nu și certitudine. Internetul poate ajuta la formularea întrebării, în vreme ce diagnosticul necesită evaluarea unui profesionist. Această diferență face parte din alfabetizarea medicală digitală. Într-o lume în care informația este permanent la câteva atingeri de ecran distanță, educația nu mai poate însemna doar oferirea răspunsurilor, ci și dezvoltarea capacității de a evalua sursele din care provin acestea.

Ce face părintele când adolescentul spune: „Am căutat și cred că am…”?

Prima reacție a părintelui este importantă. O replică precum Nu mai citi toate prostiile de pe internet poate opri conversația, dar probabil nu va opri căutările. Data viitoare, adolescentul poate pur și simplu să nu mai spună ce a găsit și va continua să sape după informații.

Mai utilă este manifestarea curiozitatății  Ce ai observat? Ce ai căutat? Unde ai citit? Ce anume te-a făcut să crezi că ai această afecțiune? În acest fel, părintele poate afla atât dacă există un simptom care necesită atenție, cât și traseul prin care adolescentul a ajuns la concluzia respectivă. Apoi, informația poate fi verificată împreună. Cine a publicat materialul? Este o instituție medicală sau un autor necunoscut? Sunt indicate sursele? Textul oferă informații generale sau promite că cititorul își poate stabili singur diagnosticul? Acest exercițiu este mai valoros pe termen lung decât simpla interdicție, pentru că îl învață pe adolescent să evalueze critic informația.

Părintele trebuie, de asemenea, să ia în serios îngrijorarea copilului, fără a confirma automat diagnosticul găsit online. Cele două lucruri sunt perfect compatibile, printr-o formulare de genul Înțeleg că simptomul acesta te îngrijorează care nu înseamnă Da, sigur ai boala despre care ai citit.

Atunci când simptomele sunt importante, persistă, se agravează sau provoacă îngrijorare, informația online nu trebuie să amâne solicitarea unei evaluări medicale. În situațiile urgente, căutările pe internet nu trebuie să înlocuiască accesarea serviciilor medicale corespunzătoare.

Adolescenții de astăzi vor continua să caute informații despre sănătate online. Obiectivul realist nu este să-i convingem să nu mai folosească Google, ci să-i învățăm cum să caute, în ce surse să aibă încredere, câtă certitudine să acorde informațiilor găsite și când este momentul să închidă motorul de căutare și să discute cu un specialist.

Poză realizată cu ChatGPT

Adriana STANCIU
Consultant educațional
www.consultantaeducationala.ro