Despre medicina

Informatii si stiri medicale

Terapia ocupationala: Ce este? Cu ce se ocupa?

Terapia ocupationala inseamna restaurarea mobilitatii si functionalitatii, astfel incat pacientul sa poata efectua activitatile dorite.
terapia ocupationala

Sursa: Pixabay

Rolul unui terapeut ocupational este deseori confundat cu rolul unui fizioterapeut. Terapia ocupationala se axeaza pe nevoile specifice ale unei persoane, care sunt necesare pentru stilul de viata ales.


Terapeutul ocupational va incerca sa inteleaga stilul de viata al pacientului, mediul in care traieste, abilitatile pe care le are si va analiza functionalitatea si mobilitatea prezenta, comparativ cu cea din trecut. Odata ce s-a efectuat analiza, se vor stabili obiective necesare de atins pentru a dobandi independenta sau pentru ca persoana sa se adapteze la noul stil de viata.


Functiile principale pe care terapeutii ocupationali incearca sa le restaureze includ imbaierea, imbracatul, mancatul si anumite activitati recreative.


Rolul unui terapeut ocupational variaza de la pacient la pacient deoarece toate terapiile sunt personalizate in functie de caz. Mai mult decat atat, munca si obiectivele propuse de terapeut sunt unice fiecarui pacient, intrucat fiecare persoana are diferite ocupatii si interese in viata.


Cand sunt necesare serviciile unui terapeut ocupational?


Orice persoana care nu este capabila sa efectueze o functie esentiala stilului de viata poate fi considerata un candidat pentru acest tip de terapie. In general, terapeutii se ocupa de pacientii care au suferit leziuni traumatice, persoanele care traiesc cu o afectiune neurologica sau ortopedica, sau cele care se recupereaza de la astfel de afectiuni.


Evaluarea pacientului

Pentru a determina planul de actiune, exista anumiti pasi care trebuie realizati si anume:


Stabilirea si intelegerea situatiei


Una dintre cele mai importante etape ale terapiei ocupationale o reprezinta procesul de evaluare. Atunci cand un terapeut incepe sa lucreze pentru prima data cu un pacient nou, acesta trebuie sa creeze o intelegere detaliata a situatiei atat cu pacientul, cat si cu familia acestuia sau apartinatorii lui.


Stabilirea unei analize initiale va ajuta terapeutul sa inteleaga nevoile si dorintele fiecarui pacient. In procesul de evaluare, terapeutul lucreaza impreuna cu pacientul si familia acestuia pentru a stabili anumite obiective necesare de atins pentru a aduce pacientul inapoi la un nivel optim de independenta.


Dupa ce obiectivele au fost stabilite, terapia incepe prin analizarea nivelului curent de mobilitate si prin intrebarea pacientului despre nivelul de mobilitate din trecut. Aditional, terapeutul ocupational trebuie sa ia in considerare si mediul in care se afla pacientul atat acasa, cat si in plan social.


Stabilirea planului rezidential si a locatiilor frecventate


Deoarece obiectul terapiei ocupationale este de a ajuta pacientul sa-si recapete sau sa-si adapteze stilul de viata catre un anumit nivel de independenta, este esential ca terapeutul sa aiba cunostinte specifice despre planul fizic al camerelor din casa pacientului si a locatiilor frecventate.


Este posibil ca un terapeut ocupational sa efectueze o analiza a casei in care traieste pacientul, luand in considerare diferite parti din casa acestuia care ar trebui sa fie incluse in planul de strategie, parti cum ar fi scari, trepte ridicate, dulapuri inalte, etc. Planul fizic al casei va avea un impact semnificativ la alegerea tipurilor de functii alese si adaugate in planul de strategie.


Stabilirea stilului de viata si a ocupatiilor


Din procesul de evaluare face parte si intelegerea stilului de viata al pacientului. Terapeutul ocupational poate pune urmatoarele intrebari – “Unde mergeti de obicei in timpul zilei?” sau “Ce fel de activitati va place sa efectuati?”


De exemplu, daca pacientului ii place sa se duca la biserica, este important ca terapeutul sa stie ce fel de obstacole va intalni pacientul in drumul spre acea locatie si in interiorul ei, de exemplu, structura trotuarului, daca exista gropi sau denivelari, daca exista risc de alunecare, scaune joase sau uzate, etc.


In general, terapeutul ocupational vrea sa inteleaga cu ce se va confrunta pacientul in viata de zi cu zi, odata ce a fost externat.

Daca nu se poate recapata independenta completa, terapeutul va evalua mediul si stilul de viata al pacientului si va determina metoda de adaptare cea mai corecta pentru a obtine nivelul cel mai ridicat de independenta posibil. De exemplu, acesta va cere ca scaunele sa fie mai inalte, ca dulapurile sa fie situate mai jos, schimbarea dormitorului de la etaj la parter pentru ca scarile sa nu mai fie folosite atat de des, etc.


Activitatile zilnice cele mai importante pentru pacient


Deoarece obiectivul terapiei ocupationale este de a intoarce pacientii acasa si la activitatile lor zilnice, exista anumite functii care sunt esentiale, cum ar fi imbaierea, imbracarea, gatitul, spalatul ruferlor si alte sarcini zilnice.


Aditional, terapia ocupationala poate restaura si alte functii care reprezinta prioritati pentru fiecare pacient in parte, cum ar fi gradinaritul, dansul, desenatul, crosetatul etc. Relatia dintre terapeut si pacient este foarte importanta, deoarece terapeutul trebuie sa creeze o conexiune cu pacientul si sa il motiveze spre efectuarea sarcinilor necesare.


Orice activitate trebuie luata in considerare pentru ca terapia ocupationala sa aiba succes, de la ridicatul din pat dimineata, pana la imbracarea in pijamale noaptea.


Exemplu: Procesul de recuperare pentru un pacient care a suferit un accident vascular cerebral.


Deseori, terapeutul ocupational lucreaza cu pacienti care au suferit un accident vascular cerebral. In prima etapa, asa cum a fost mentionat si mai sus, terapeutul va evalua pacientul si va determina ce functii doreste restauratate.


In cazul reabilitarii dupa un accident vascular cerebral, terapeutul va analiza extreminatile superioare ale pacientului pentru a observa daca exista deficiente sau limitare a razei de miscare. Acesta va evalua si functiile cognitive, va verifica daca exista o reducere a campului vizual si va verifica daca exista dovezi de evitare a auto-ingrijirii. Dupa aceasta evaluare initiala, terapeutul va lucra cu pacientul pentru a stabili obiective personalizate.


O componenta importanta a procesului de recuperare o reprezinta educarea. Terapeutul va reinvata sau reintroduce anumite functii inapoi in viata pacientului. In majoritatea cazurilor, recuperarea apare in urma antrenamentului repetat al aceleiasi functii. Este importanta nu doar adaptarea partii neafectate a pacientului la noile functii (folosirea lingurii cu mana stanga, in loc de cea dreapta), ci si incurajarea acestuia sa foloseasca partea afectata pentru diferite activitati.


Tehnologia joaca un rol important in procesul de recuperare. Tehnologia de mobilitate si functionalitate este folosita des in salile de recuperare. Aceste sali ofera diferite ajutoare cum ar fi elemente robotice, stimuli electrici, sistem bazat pe hamuri si multe alte instrumente create pentru a ajuta pacientul sa isi atinga obiectivele stabilite.

Acest articol este de natura informativa si nu inlocuieste un consult medical specializat.
despre-medicina.ro, proprietarul si colaboratorii sai nu pot fi considerati raspunzatori pentru niciun prejudiciu/pierdere de orice fel.

Surse:

News Medical

Royal College of Occupational Therapists

Pixabay