Schizofrenia: Simptome, Factori de risc, Tratament
Schizofrenia este o tulburare mintala cronica si severa, care afecteaza felul in care o persoana gandeste, simte sau se comporta. De cele mai multe ori, persoanele cu schizofrenie par sa fi pierdut contactul cu realitatea. Cu toate ca schizofrenia nu este atat de frecvent intalnita ca alte tulburari mintale, simptomele ei sunt totusi destul de severe.
Semnele si simptomele schizofreniei
Simptomele schizofreniei apar de obicei intre anii 16 si 30, insa in cazuri rare si copiii pot suferi de schizofrenie. Simptomele schizofreniei se impart in 3 categorii si anume: Pozitive, negative si cognitive.
In ceea ce priveste simptomele pozitive, acestea se refera la comportament care nu este intalnit la persoanele sanatoase. Persoanele cu simptome pozitive pot pierde contactul cu realitatea si pot prezenta halucinatii, delir, tulburari de gandire, tulburari de miscare (miscari agitate).
Simptomele negative sunt asociate cu perturbarea emotiilor si a comportamentului si includ printre altele: reducerea expresiei de emotie pe fata sau in tonul vocii, reducerea sentimentului de placere in viata de zi cu zi, dificultate in a incepe si a mentine orice activitate.
Simptomele cognitive pot fi subtile pentru unele persoane insa pentru altele pot fi mult mai severe. Persoanele cu simptome cognitive pot observa atat schimbari comportamentale cat si schimbari de gandire, cum ar fi: abilitate scazuta de a intelege informatii si de a lua decizii in baza lor sau dificultate de concentrare.
Factori de risc asociati cu schizofrenia
Factorii care cresc sansele de dezvoltare a acestei probleme includ:
Gene si mediul de viata
Este un lucru cunoscut faptul ca schizofrenia este o trasatura/mostenire de familie. Cu toate acestea exista insa un numar mare de persoane care sufera de aceasta tulburare si care nu au un istoric familial de schizofrenie. Mai mult decat atat, exista si cazuri cand alte persoane care au in familie 1 sau 2 membri cu schizofrenie, nu dezvolta in final aceasta afectiune.
Oamenii de stiinta sunt de parere ca aceasta tulburare nu este provocata de o singura gena ci de mai multe gene diferite. Nu este posibila inca folosirea informatiilor genetice pentru a anticipa cine va dezvolta aceasta afectiune.
Cercetatorii cred ca si interactiunea intre gene si anumite aspecte ale factorilor de mediu pot favoriza dezvoltarea schizofreniei, cum ar fi expunerea la virusuri , malnutritia inainte de nastere, probleme in timpul nasterii, factori psihosociali.
Chimia si structura diferita a creierului
Oamenii de stiinta cred ca un dezechilibru care implica neurotransmitatorii dopamina si acidul glutamic joaca un rol in aparitia schizofreniei. Aditional, un alt grup de experti sunt de parere ca dezvoltarea incorecta a creierului inaintea nasterii ar putea favoriza aparitia schizofreniei.
Creierul prezinta schimbari majore si in timpul pubertatii. Aceste schimbari pot activa simptome pshihotice in randul persoanelor vulnerabile, din cauza dezvoltarii incorecte a creierului sau a genelor.
Tratament si terapii pentru schizofrenie
Deoarece cauza schizofreniei nu este stiuta inca, tratamentul se axeaza pe eliminarea simptomelor bolii. Aceste tratamente includ:
Antipshihotice
Medicatia antipsihotica este gasita de obicei sub forma de capsule, tablete sau lichida si este luata zilnic. Chiar si asa, anumite antipshihotice pot fi administrate si injectabil, o data sau de doua ori pe luna. In unele cazuri, persoanele care incep acest tratament prezinta efecte secundare, dar acestea tind sa dispara dupa cateva zile.
Este important ca medicii si pacientii sa lucreze impreuna pentru a gasi medicatia si doza ideala.
Tratamente psihosociale
Acest tip de tratament este de ajutor dupa ce s-a gasit deja medicatia ideala. Persoana cu schizofrenie isi foloseste abilitatile de adaptare si de invatare pentru a trece peste provocarile vietii de zi cu zi, incercand astfel sa atinga anumite obiective din propria viata, cum ar fi ocuparea unui loc de munca sau inrolarea in invatamantul scolar.
Ajutor de specialitate coordonat
Acest model de tratament integreaza medicatia, tratamentul psihosocial, managementul de caz, implicarea familiei, structuri educationale si servicii de angajare speciale, toate avand ca obiectiv reducerea simptomelor si imbunatatirea calitatii vietii.
Istoria schizofreniei
Conform surselor, cuvantul schizofrenie are putin peste 100 de ani. Cu toate acestea, boala a fost descoperita ca afectiune mintala discreta de Dr. Emile Kraepelin in anul 1887 si este crezut faptul ca boala a insotit omenirea de-a lungul istoriei sale.
Exista documente scrise in care este posibila identificarea schizofreniei inca de pe vremea faraonilor din Egipt in care sunt descrise dementa, depresia si tulburarile de gandire, toate acestea fiind regasite si in schizofrenie.
Dr. Emile Kraepelin a clasificat bolile mintale in diferite categorii. Acesta a folosit termenul de “dementia praecox” pentru persoanele care prezentau simptome, care in prezent le asociem cu schizofrenia.
Dr. Kraepelin a fost primul care a facut dinstinctia dintre tulburarie psihotice numite de el “dementia praecox” si boli maniaco-depresive. Kraepelin era de parere ca dementia praecox era in primul rand o afectiune a creierului, mai specific o forma de dementa.
Kraepelin a numit aceasta tulburare “daementia precox” adica dementa timpurie pentru a o distinge de celelalte forme de dementa cum ar fi boala Alzheimer, care apare de obicei tarziu in viata unei persoane.
Denumirea oficiala de “schizofrenie”
Psihiatrul elvetian Eugen Bleuler a inventat termenul de “Schizofrenie” in anul 1911 . Tot el a fost primul care a descris simptomele in “pozitive” si “negative”. Bleuler a schimbat numele in “schizofrenie” deoarece era evident ca demumirea folosita de Kraepelin era derutanta. Boala nu era o dementa (nu ducea tot timpul la deteriorare mintala) si putea sa apara si tarziu in viata.
Cuvantul “schizofrenie” provine de la cuvantul grecesc “schizo” adica impartit si “phrene” adica minte. Acesta a fost ales pentru a descrie gandirea fragmentata a persoanelor care sufera de aceasta tulburare.
Termenul folosit de Bleuler nu a fost menit sa transmita ideea de dubla personalitate sau personalitate multipla. Din timpul lui Bleuler si pana in prezent, definitia schizofreniei a fost schimbata constant. Aceste schimbari au aparut odata cu distingerea mai exacta a tipurilor de tulburari mintale.
Atat Bleuler cat si Kraepelin au subdivizat schizofrenia in categorii bazate pe simptome clare si pronostic. De-a lungul anilor, expertii care lucreaza in acest domeniu au incercat sa continue clasificarea tipurilor de schizofrenie.
Au fost delimitate 5 tipuri de schizofrenie: dezorganizata, catatonica, paranoida, reziduala si nediferentiata. Primele 3 categorii au fost original propuse de Kraepelin si Bleuler.
Odata cu avansul rapid in medicina si in genetica bolilor umane, exista sperante cu privire la aparitia terapiilor mai eficiente si eventual identificarea unui remediu.
Acest articol este de natura informativa si nu inlocuieste un consult medical specializat.
www.despre-medicina.ro, proprietarul si colaboratorii sai nu pot fi considerati raspunzatori pentru niciun prejudiciu/pierdere de orice fel.
Surse:
