Poliomielita: Simptome, Transmitere, Preventie
Poliomielita este o boala care afecteaza sistemul nervos si care poate fi transmisa de la o persoana la alta. Aceasta afecteaza in principal copiii sub 5 ani, insa orice persoana care nu a fost vaccinata poate fi infectata, indiferent de varsta.
Boala este provocata de poliovirus. Un eterovirus din familia Picornaviridae cu grad crescut de infectiozitate si transmitere pe cale fecal-orala. Acest virus se transmite de la persoana la persoana si poate infecta creierul si maduva spinarii provocand astfel paralizie.
Poliomielita mai poate fi transmisa si prin consumul de alimente crude sau negatite corespunzator sau prin consumul de lichide care contin materii fecale de la o persoana infectata.
Transmiterea poliomielitei
Poliovirusul infecteaza doar oamenii. Virusul traieste in gatul si in intestinele persoanei infectate. Acesta patrunde in corp prin cavitatea bucala si se raspandeste prin contactul cu excrementul persoanei infectate sau in unele cazuri mai rare prin tuse sau stranut.
O persoana infectata poate transmite virusul imediat ce apar simptomele bolii si inca o saptamana sau doua dupa aparitia lor, insa si persoanele infectate care nu prezinta simptome pot sa transmita virusul celor din jur.
Virusul poate trai in excrementul persoanei infectate timp de cateva saptamani. Intrucat acesta poate contamina alimentele si apa, zonele care au conditii sanitare slabe sau tarile aflate in curs de dezvoltare, au un risc mai mare de a contracta aceasta boala.
Simptomele poliomielitei
Conform celor de la CDC, majoritatea persoanelor sunt asimptomatice, insa 1 din 4 persoane infectate cu poliovirus pot avea simptome asemanatoare gripei cum ar fi:
- Durere in gat;
- Febra;
- Stare de oboseala;
- Stare de greata;
- Cefalee;
- Dureri de stomac.
Aceste simptome dureaza intre 2 si 5 zile si dispar de la sine. O proportie si mai mica de persoane infectate cu poliovirus pot dezvolta si alte simptome mult mai severe, care afecteaza creierul si maduva spinarii si includ:
- Parestezie, senzatie de furnicaturi, intepatura, amorteala.
- Meningita, infectie a membranelor protectoare care inconjoara creierul si maduva spinarii.
- Paralizia, pierderea sau afectarea abilitatilor de miscare intr-o anumita zona a corpului. Apare la aproximativ 1 persoana din 200 infectate cu poliovirus.
Paralizia este cel mai sever simptom deoarece poate duce la dizabilitate permanenta sau chiar deces. Intre 2 si 10 persoane din 100 care sufera de paralizie datorata polioviruslui mor, deoarece paralizia afecteaza muschii care ajuta la respiratie.
Chiar si copiii care par ca s-au recuperat complet pot dezvolta dureri musculare noi, sau chiar paralizie ca adulti, chiar si dupa 15 – 40 de ani. Acesta este numit sindromul post-polio.
Metode de prevenire a poliomielitei
Cea mai buna metoda de preventie impotriva poliomielitei este vaccinarea. Vaccinul polio inactivat (IPV) protejeaza impotriva tipurilor virale 1,2 si 3.
Conform surselor, in acest moment boala este eliminată din mai multe regiuni OMS.
Persoanele care calatoresc in anumite zone din Africa si Asia au risc crescut de infectare cu poliovirus. Este recomandat ca fiecare persoana sa se intereseze daca este vaccinnata, sa consume alimente si lichide din surse sigure si sa mentina o igiena corespunzatoare, cum ar fi:
- Spalatul pe maini.
- Daca apa si sapunul nu sunt disponibile, sa se curete mainile cu dezinfectant pentru maini care sa contina cel putin 60% alcool.
- Evitarea atingerii ochilor, buzelor si a nasului. Daca este necesara atingerea acestora, atunci sa fie dezinfectate prima data mainile.
- In cazul stranutului sau tusei sa fie acoperite nasul si gura cu o batista sau cu maneca, nu cu mainile goale.
- Evitarea contactului apropiat cu alte persoane sau folosirea acelorasi tacamuri sau pahare cu persoana infectata.
Diagnosticul si tratamentul poliomielitei
Poliomielita este recunoscuta de personalul specializat in urma simptomelor cum ar fi rigiditate in zona gatului si a spatelui, reflexe anormale, disfagie (dificultate la inghitire), dificultate respiratorie.
Pentru a confirma diagnosticul se recolteaza o proba de exudat faringian, fecale sau lichid cefalorahidian pentru a verifica prezenta poliovirusului.
Deoarece poliomielita nu poate fi vindecata, obiectivul tratamentelor este de a creste comfortul persoanei infectate, de a grabi recuperarea si de a preveni aparitia complicatiilor.
Tratamentul poate include medicamente antialgice, ventilatoare portabile pentru a ajuta respiratia si exercitiu moderat (fizioterapie), pentru a preveni deformarea sau pierderea masei si functiei musculare.
Dieta in timpul poliomielitei
O dieta sanatoasa si echilibrata este importanta pentru starea generala de sanatate a tuturor. Nutritia buna poate ajuta in ceea ce priveste simptomele persoanelor cu poliomielita sau sindromul post-polio si le poate face sa se simta mai sanatoase.
Cand vine vorba de o dieta sanatoasa, aceasta trebuie sa includa un echilibru a tuturor nutrientilor principali cum ar fi proteine, carbohidrati, grasimi, fibre, vitamine si minerale, apa.
In ceea ce priveste laptele si produsele lactate, este recomandat sa se consume lapte degresat sau cu continut cat mai mic de grasime.
Fructele si legumele proaspete sunt surse excelente de vitamine si minerale si contin antioxidanti care ajuta la reducerea riscului de aparitie a bolilor cardiovasculare, a accidentului vascular cerebral si unele forme de cancer.
Este recomandat ca persoana care doreste sa isi schimbe dieta sa consulte mai intai medicul specialist, pentru a primi un plan alimentar personalizat.
Istoria poliomielitei
La inceputul secolului XX poliomielita era una dintre cele mai infricosatoare boli in tarile industrializate, paralizand sute de mii de copii in fiecare an.
In 1929 Philip Drinker PhD si Charles McKhann MD, de la spitalul de copii din Boston si Harvard au publicat o lucrare in care descriu folosirea cu succes a unui aparat de respirat artificial, care sa vina in ajutorul persoanelor afectate de paralizie poliomielitica.
Masinaria a fost numita intr-un final “plamanul de fier” si oferea ajutor temporar sau in unele cazuri permanent pentru persoanele cu paralizie de diafragma si a muschilor intercostali, care sunt esentiali respiratiei.
Plamanul de fier este asemanator unui tub care este pus in functiune de curent electric. Capul pacientului era scos din tub si izolat cu o garnitura de cauciuc de restul corpului aflat inca in tub. Respiratia artificiala se realiza prin scaderea presiunii care forta astfel aerul in plamani, urmata apoi de cresterea acesteia pentru a-l forta afara.
La putin timp dupa introducerea vaccinului in 1950 si 1960 poliomielita a putut fi controlata si eliminata in majoritatea tarilor.
In Romania au existat mai multe epidemii de poliomielita, cum ar fi cele din 1927, 1955, 1980-1982 si ultima perioada 1990-1992, ultimul caz de poliomielita din Romania fiind un copil nevaccinat din judetul Giurgiu.
Acest articol este de natura informativa si nu inlocuieste un consult medical specializat.
despre-medicina.ro, proprietarul si colaboratorii sai nu pot fi considerati raspunzatori pentru niciun prejudiciu/pierdere de orice fel.
Surse:
Centers for Disease Control and Prevention
