Celulele cerebrale care produc tremorul
Un grup de cercetatori din cadrul Colegiului de Medicina Baylor impreuna cu Institutul de Cercetare Neurologica Jan si Dan Duncan din cadrul Spitalului de Copii din Texas, a imbunatatit intelegerea generala despre tremor. Acestia au evidentiat motivul aparitiei acestei tulburari si astfel au deschis posibilitati de dezvoltare a unor noi terapii.
Lucrand pe model animal, cercetatorii au descoperit ca un anumit tip de celule cerebrale, cunoscute sub numele de celule Purkinje declanseaza tremorul atunci cand semnalul trimis catre alti neuroni sufera modificari. Mai exact, atunci cand semnalul se schimba de la un tipar normal la un tipar intrerupt, iar informatiile sunt trimise in forma pulsatila.
Dupa ce animalele au fost tratate cu stimulare cerebrala profunda, care a fost directionata spre un grup de neuroni care comunica cu celulele Purkinje, tiparul intrerupt a revenit la un tipar normal, iar tremorul a disparut.
Studiul a fost publicat in jurnalul eLife.
Conform autorului principal Amanda M. Brown – “Tremorul este miscarea ritmica involuntara a unei singure parti sau a intregului corp. Tratamentele disponibile nu sunt intotdeauna eficiente, iar dezvoltarea unor noi terapii, pentru a ajuta persoanele cu aceasta afectiune, a fost limitata. Aceasta limitare a fost datorata in mare parte lipsei de informatii cu privire la ce tipuri de celule sunt implicate.”
Aceasta a continuat – “In timpul cercetarilor, am analizat activitatea cerebrala a modelului animal care este asociata cu aceasta afectiune si am descoperit ca celulele Purkinje pot declansa si propaga semnale pentru tremor.”
Exista diferite categorii de tremor. Unele pot fi intermitente sau constante si pot aparea sporadic, in timp ce altele pot fi asociate cu mai multe afectiuni neurologice cum ar fi boala Parkinson, ataxia sau distonia.
Rolul celulelor Purkinje
Cu toate ca tremorul nu reprezinta o afectiune care ar pune viata in pericol, aceasta poate fi totusi debilitanta si poate ingreuna efectuarea anumitor activitati zilnice cum ar fi mersul, mancatul sau bautul.
Mai multe studii efectuate in trecut au sugerat o anumita implicare a celulelor Purkinje in generarea tremorului, atunci cand activitatea lor normala era afectata. Plecand de la aceasta idee, grupul de cercetatori a dorit sa analizeze mai detaliat aceasta posibila asociere.
La inceput, cercetatorii au inlaturat abilitatea de comunicare a celulelor Purkinje cu celelalte celule ale modelului animal, crezand ca aceasta oprire a comunicarii va duce la aparitia tremorului.
“In mod surprinzator, modelul animal nu a prezentat tremor. Acest rezultat ne-a aratat ca activitatea in sine si nu pierderea activitatii era importanta in declansarea tremorului. Celulele Purkinje trebuiau sau trimita semnale catre ceilalti neuroni pentru ca tremorul sa apara.”
Pentru a afla ce tip de semnal ar declasa tremorul, echipa de cercetatori a implantat electrozi in creierul soarecilor pentru a inregistra activitatea celulelor Purkinje atat in timpul tremorului, cat si in stadiul normal.
Acestia au descoperit ca in stadiul normal, semnalele trimise de celulele Purkinje catre ceilalti neuroni urmareau un tipar regulat de activitate. Cu toate acestea, in timpul tremorului, semnalul era intrerupt si era primit sub forma de izbucniri bruste de informatii.
O analiza mai detaliata a evidentiat faptul ca aceste izbucniri reprezinta cauza tremorului.
Experimentele au fost realizate folosind o tehnica numita optogenetica. Aceasta permite cercetatorilor sa controleze activitatea cerebrala folosind lumina. Cercetatorii au creat tehnica lor de optogenetica prin care au putut obliga celulele Purkinje sa trimita semnale bruste. Atunci cand cercetatorii declansau activitatea de izbucnire a informatiilor, animalele prezentau tremor.
Oprirea tremorului prin stimulare cerebrala profunda
In momentul de fata, stimularea cerebrala profunda este sugerata persoanelor cu tremor care nu raspunde la tratament medicamentos. De obicei, stimularea cerebrala profunda se axeaza pe o anumita zona a creierului numita talamus.
Conform doamnei Brown, acest tip de tratament poate fi de ajutor, dar odata cu trecerea timpului eficienta acestuia incepe sa scada.
In acest studiu, cercetatorii au sperat sa gaseasca o zona noua pentru stimularea cerebrala profunda, care sa ofere mai multe beneficii si care sa aiba un efect de lunga durata.
Acestia au creat un sistem experimental utilizat pe model animal, care le-a permis sa inceapa stimularea cerebrala profunda doar atunci cand soarecele prezenta tremor. Rezultatele au aratat ca acest tip de tratament poate reduce cu succes severitatea afectiunii.
Cu toate acestea, autorul corespondent al acestui studiu, Roy V. Sillitoe, profesor asociat de patologie, imunologie si neurostiite, a mentionat ca mai sunt multe etape de parcurs pana cand aceasta tehnica poate fi disponibila si in clinici.
Acest articol este de natura informativa. despre-medicina.ro, proprietarul si colaboratorii sai nu pot fi considerati raspunzatori pentru niciun prejudiciu/pierdere de orice fel.
Surse: