Bulimia nervoasa: Simptome, Factori de risc, Tratament
Bulimia nervoasa sau numita simplu “bulimia” este o tulburare severa care poate pune viata in pericol. Persoanele care sufera de bulimie pot sa consume in secret cantitati mari de mancare, pe care le elimina apoi printr-o cale nesanatoasa, incercand astfel sa scape de caloriile in exces.
Pentru a scapa de calorii si pentru a preveni cresterea in greutate, persoanele cu bulimie folosesc diferite metode, cum ar fi varsaturi autoinduse, folosirea necorespunzatoare de laxative, suplimente pentru slabit, diuretice sau clisme.
Alte metode de a preveni cresterea in greutate includ postul sau repausul alimentar, dieta stricta sau exercitii fizice in exces.
Persoanele cu bulimie sunt preocupate de greutatea corporala si de forma corpului. Acestea tind sa se judece sever din cauza “defectelor” percepute de sine.
Deoarece aceasta tulburare are legatura cu propria imagine, nu doar cu alimentatia, bulimia poate fi greu de depasit. Cu toate acestea, exista insa tratament eficient care poate ajuta la adoptarea unui tipar sanatos de consum alimentar si care poate face persoana sa se simta mai bine in propria piele.
Semnele si simptomele bulimiei
Semne si simptome ale bulimiei pot include:
- Preocuparea cu greutatea si forma corpului;
- Traind cu frica de a creste in greutate;
- Episoade repetate de consum alimentar anormal de ridicat, la o singura masa/sesiune;
- Frica fata de pierderea controlului in timpul meselor. De exemplu, nu se poate opri din mancat sau nu poate controla ce mananca;
- Folosirea laxativelor, diureticelor sau efectuarea clismelor atunci cand nu este necesar;
- Restrictia de calorii, postul sau evitarea anumitor alimente intre mesele copioase;
- Folosirea suplimentelor alimentare sau a produselor pe baza de plante in mod excesiv pentru a slabi.
Severitatea bulimiei este determinata de numarul de eliminari efectuate intr-o saptamana. De obicei o data pe saptamana timp de 3 luni de zile.
Persoanele care prezinta simptome de bulimie trebuie sa caute ajutor medical cat mai devreme posibil. Daca este lasata netratata, bulimia poate avea un impact semnificativ asupra sanatatii.
Semne si simptome ale bulimiei la persoanele apropiate
Deoarece majoritatea persoanelor cu bulimie au greutatea corporala normala sau putin peste, nu este atat de evident pentru celelalte persoane ca ceva nu ar fi in regula. Cateva semnale de alarma ca un membru de familie sau prieten poate suferi de aceasta tulburare includ:
- Se plang constant ca sunt supraponderali;
- Au o imagine distorsionata si negativa cu privire la propriul corp;
- Consumul excesiv de alimente in mod repetat, in special alimente care in mod normal acea persoana le-ar evita;
- Aplicarea unei diete stricte sau chiar evitarea consumului de alimente dupa o perioada de consum excesiv;
- Nu doresc sa manance in public, in fata tuturor;
- Mersul la toaleta pentru un timp indelungat, imediat dupa masa sau in timpul meselor;
- Exercitii fizice in exces;
- Leziuni la nivelul dintilor si gingiilor;
- Schimbari in greutate;
- Maini si picioare umflate;
- Umflarea fetei si a obrajilor din cauza glandelor marite.
Cauzele bulimiei
Cauzele exacte care duc la aparitia bulimiei nu sunt cunoscute. Cu toate acestea, multi factori pot contribui la dezvoltarea tulburarilor de alimentatie cum ar fi, factori genetici, biologici, sanatatea emotionala, standarde corporale impuse de societate, etc.
Factorii de risc asociati cu bulimia
Fetele si femeile sunt mai predispuse bulimiei decat baietii si barbatii. Aceasta tulburare apare de obicei in adolescenta. Factori care pot creste riscul de a dezvolta bulimia nervoasa includ:
- Factori biologici – prezinta risc crescut de dezvoltare a acesti tulburari, persoanele care au rude de gradul I (frati, parinti sau copii) care sufera de tulburari de alimentatie. Acest lucru sugereaza ca ar exista o posibila legatura genetica a acestei boli. Persoanele care au fost supraponderale in timpul copilariei sau adolescentei, sunt si ele mai predispuse acestei tulburari.
- Probleme de natura psihologica sau emotionala – probleme precum depresia, tulburari de anxietate si consumul anumitor substante, sunt strans legate de tulburarile de alimentatie. De obicei, persoanele care sufera de bulimie au sentimente negative fata de sine. In unele cazuri, evenimentele traumatice sau stresul pot contribui la aparitia acestei tulburari.
- Regimul – persoanele care tin regim au risc mai crescut de a dezvolta bulimia nervoasa. Multe persoane cu aceasta tulburare restrictioneaza cu severitate consumul de calorii intre episoadele de consum excesiv. Aceasta restrictie autoimpusa poate declansa nevoia de a consuma din nou in exces, apoi eliminarea continutului prin metode nesanatoase, ceea ce creeaza astfel un cerc vicios.
Complicatii ale bulimiei
Bulimia nervoasa poate crea numeroase complicatii severe, care pot pune viata in pericol. Posibile complicatii asociate cu aceasta problema includ:
- Stima de sine negativa si probleme legate de relatii si activitati sociale;
- Deshidratare. Aceasta poate duce spre probleme majore de sanatate cum ar fi insuficienta renala;
- Probleme cardiace cum ar fi batai neregulate ale inimii (aritmia cardiaca) sau insuficienta cardiaca;
- Carii dentare severe si boli gingivale;
- Ciclu menstrual neregulat sau absent in cazul femeilor;
- Probleme digestive;
- Anxietate, depresie, tulburari de personalitate sau tulburare bipolara;
- Abuzul de alcool sau droguri;
- Autovatamare, ganduri suicidare sau chiar suicid;
Metode de prevenire a bulimiei
Cu toate ca nu exista o metoda sigura de prevenire a bulimiei, persoanele afectate pot fi directionate spre un comportament mai sanatos sau spre tratament profesionist, inainte ca situatia sa se agraveze. Cateva metode ajutatoare pot include:
- Cresterea si promovarea unei imagini corporale sanatoase la copii, indiferent de marime sau forma. Ajutor in ceea ce priveste crearea increderii in sine, bazat nu doar pe aparente.
- Mese regulate si placute in familie;
- Evitarea discutiilor despre greutate. Axarea in schimb, pe un stil de viata sanatos;
- Descurajarea regimurilor, mai ales daca acestea includ activitati nesanatoase de a controla greutatea cum ar fi postul, folosirea suplimentelor alimentare sau a laxativelor, atunci cand nu este necesar;
- Discutii cu medicul de familie. Este posibil ca in urma acestor discutii medicul de familie sa depisteze indicatori timpurii ai unei tulburari de alimentatie si sa ajute astfel la prevenirea dezvoltarii acesteia;
- Sprijin si sustinere pentru persoanele apropiate care par sa aiba probleme legate de mancare si care pot duce spre tulburari de alimentatie.
Diagnosticarea bulimiei
Daca medicul suspecteaza prezenta bulimiei nervoase, acesta poate efectua urmatoarele:
- Initiaza o discutie despre obiceiurile alimentare, metode de pierdere in greutate si simptome fizice;
- Efectuarea unui examen fizic;
- Va cere teste de sange si urina;;
- Poate cere teste care pot identifica probleme cardicace (electrocardiograma);
- Efectuarea unei evaluari psihologice care include discutii legate de corp si greutate.
Medicul specialist mai poate cere teste aditionale pentru a ajuta la diagnosticarea corecta a tulburarii, pentru a elimina alte posibile cauze legate de schimbarea greutatii corporale si pentru a verifica existenta posibilelor complicatii.
Tratarea bulimiei
Persoanele cu bulimie ar putea avea nevoie de diferite tipuri de tratament. Cu toate acestea, combinatia de antidepresive si psihoterapie pare sa fie metoda cea mai eficienta de a combate aceasta tulburare.
Tratamentul implica de obicei o echipa formata din persoana afectata, membrii de familie, medicul de familie, medic specialist in sanatate mintala si un dietetician cu experienta in tratarea tulburarilor de alimentatie. Unele echipe au si un manager de caz, care coordoneaza etapele de ingrijire.
Psihoterapia
Aceasta implica discutii cu un psihoterapeut legate de bulimie si de problemele aparute in urma acestei tulburari. Tipurile de psihoterapie care ajuta la imbunatatirea simptomelor bulimiei includ:
- Terapia cognitiv-comportamentala – aceasta ajuta la normalizarea tiparelor alimentare si ajuta la identificarea gandurilor si comportamentelor nesanatoase si negative. Odata identificate, acestea sunt inlocuite cu ganduri si comportamente pozitive si sanatoase.
- Terapie familiala – aceasta ajuta parintii sa opreasca comportamentul alimentar nesanatos al copilului si ajuta adolescentul sa recapete control asupra alimentatiei. Acest tip de terapie mai poate ajuta familia sa treaca mai usor si peste problemele aparute din cauza bulimiei.
- Psihoterapia interpersonala – aceasta trateaza problemele aparute in relatiile apropiate si ajuta la imbunatatirea abilitatilor conversationale.
Tratament medicamentos
Antidepresivele pot ajuta la reducerea simptomelor create de bulimie, atunci cand sunt folosite in combinatie cu psihoterapia. Discuta cu un medic specialist pentru a primi recomandarile corespunzatoare.
Educatia nutritionala
Dieteticienii pot crea un plan alimentar care ajuta la crearea unor obiceiuri alimentare sanatoase, care ofera o nutritie buna si care evita aparitia poftelor. Consumul regulat de alimente si lipsa restrictiilor este importanta pentru combaterea bulimiei.
Spitalizarea
De obicei bulimia poate fi tratata in afara spitalului, dar daca simptomele sunt severe si exista complicatii, atunci poate fi necesara internarea in spital, o anumita perioada de timp.
Bulimia persistenta
Cu toate ca multe persoane isi revin de la bulimie, unele observa ca simptomele nu au disparut complet. Perioadele de consum excesiv si eliminare pot trece si reveni de-a lungul anilor. Unele bulimii depind de circumstantele vietii, de exemplu pot sa apara doar in perioadele de stres ridicat.
Stil de viata si ingrijire personala
Pe langa tratamentul profesional, aceste sfaturi aditionale pot fi de folos:
- Mentinerea planului de tratament. Persoanele afectate nu trebuie sa sara peste sesiunile de terapie si nu trebuie sa se abata de la planurile alimentare, chiar daca sunt neplacute.
- Informarea cu privire la bulimie. Educarea despre propria problema poate motiva persoana sa continue planul de tratament.
- Nutritia corecta. Este posibil ca organismul sa nu primeasca toti nutrientii necesari, atunci cand vine vorba de dieta slaba sau de eliminari alimentare frecvente.
- Daca persoana afectata nu are deja un plan alimentar pus la punct de un dietetician, atunci este recomandata discutia cu medicul de familie cu privire la aceasta necesitate.
- Mentinerea relatiilor. Persoana care sufera de bulimie nu trebuie sa se izoleze de familie si prieteni. Trebuie inteles faptul ca acestia vor sa ajute.
- Evitarea mecanismelor declansatoare. Cu alte cuvinte, impotrivirea fata de dorintele de cantarire sau analiza in fata oglinzii. Aceste activitati nu fac altceva decat sa creasca dorinta de a practica activitati nesanatoase.
- Exercitiile fizice. Este recomandat ca persoana care doreste sa efectueze exercitii fizice sa vorbeasca prima data cu medicul specialist. Acesta va decide daca este nevoie de exercitiu fizic sau nu. Daca se pot efectua exercitii fizice, acesta va mentiona formele de exercitiu, durata si intensitatea lor.
Bulimia nu este o problema temporara si usoara. Ca urmare, aceasta nu trebuie sa fie ignorata sau trecuta cu vederea. Discuta cu un medic specialist daca suferi de aceasta tulburare de alimentatie.
Acest articol este de natura informativa si nu inlocuieste un consult medical specializat.
despre-medicina.ro, proprietarul si colaboratorii sai nu pot fi considerati raspunzatori pentru niciun prejudiciu/pierdere de orice fel.
Surse:
NEDA – National Eating Disorders Association